! Tocmai am actualizat toate link-urile din meniurile aflate deasupra acestui text. Mai am de finisat aspectul paginilor "Blogul viu-titluri anul 2008" şi "Multimedia" cu subpaginile: "muzică", "reclame" şi "Filme de scurt metraj"

Da, vieţii!

Mi-e drag să văd în jurul meu şi mai ales să cunosc familii de tineri căsătoriţi care transmit cu atât de mult drag viaţa mai departe. Tineri care în ciuda greutăţilor şi a lumii de azi, anti-familie şi anti-procreare, aduc pe lume 1-2 micuţi.

Familia este celula societăţii. Locul de unde prichindelul primeşte educaţia, primele linii de caracter … O familie dezbinată naşte o societate cu mai multe frustrări … nu generalizez dar media în acest sens e … considerabilă.

Sunt adeptul familiei fireşti (el+ea); cuplurile gay si lesbi în opinia mea nu le pot numi familii, iar prima şi cea mai importantă barieră în această mentalitate este legea naturală (a firii) şi imediat apoi legea spirituală. Mai mult no comment!

Dezgust …

După Revoluţia din ‘89, copil fiind, speram că structurile de conducere din România vor fi dezbrăcate de vestimentaţia roşie a comunismului. Ei .. ce să-i faci eram puiutz. Nu ştiam prea multe în general; la început l-am simpatizat pe Ilici, apoi după treburile cu minerii din ‘90 mi-am cam schimbat părerile, tot copil fiind. Trecut-au anii … o nouă “speranţă” se ivea la cârma României: Emil şi CDR-ul.

Ete na … ca să vezi că ajunserăm în situaţia de a-l re-alege în 2000 de voie de nevoie tot pe dragul de Ilici.

2004, a venit şi vremea marinarului … eram ceva mai bucuroşi că nu mai erau trandafirii înfipţi la centru. În toţi aceşti ani … pe lângă speranţele sentimentaliste … mi-au crescut decepţiile privind credibilitatea clasei politice. Ştim şi vedem că “pentru ei se poate orice inclusiv încălcări abuzive ale legii” în timp ce pentru restul tovarăşilor cetăţeni “viaţa e complexă şi are multe aspecte”.

Dezgustul faţă de politică mi-e azi mare, chiar de nedescris însă am mers la vot în ideea unei schimbări măcar să vedem cum ne vor mai duce de nas şi alţii nu tot aceeaşi. Aştept cu un oarecare interes turul II deoarece comuniştii moderni în chip de trandafir au şansa să pună mâna pe ţară again. Ilici e uşor bătrânel … expirat politic (demuult) … dar partidul roşu încă “străluceşte cu putere” peste electorat. Hainele comunismului rupte şi jegoase de atâta vreme rămân în continuare la modă printre majoritatea cetăţenilor.

Deci voi participa la vot … nu l-aş mai vrea pe marinar (pardon marinel )  ) … dar mi-e rău tare de comunişti.

Aşadar că mi-aţi dedus simplu opțiunea mă reîntorc la ale mele … încă cinci ani ori cu marinarul, ori cu comuniştii!

Mergeţi totuşi la vot!

PS: Citiţi cu luare aminte şi AICI pentru a nu cădea în beţia promisiunilor şi a schimbărilor promise parcă pe tavă de către iluştri noştri oratori politici.

Chitariştii

Îmi sunt aşa de dragi … şi ei au ceva special (ca de altfel orice artist prin faptul că e … artist). E frumos să-i ai în preajmă când ieşi la picnic, la munte, ş.a.

Prin anul IV de facultate am avut tentativa de a învăţa puţină chitară. Era să-mi şi cumpăr una. Din păcate nu m-a ţinut mai mult de o lună şi ceva. Îi mulţumesc lui Nicuşor colegu’ de cameră că a avut încrederea să lase instrumentul pe mâna unui începător, ba mai mult să mă şi înveţe câteva acorduri.

Probabil că nu sunt potrivit să fiu chitarist, poate voi fi în viitor pentru că … rămân deschis la provocare. Un lucru e certo: mi-e drag să-i ascult.

Hai la urne!

Iată (din nou) un moment în care suntem chemaţi la votare. Au trecut 20 de ani de când în România trăia altfel. Imaginea de mai jos e tipică acelor vremuri de tristă amintire, foamete, paranoia la nivel de mase, privarea dreptului la liberă opinie şi alte gesturi incomode ale Epocii de Aur.

Bun şi ce legătură are asta cu zilele noastre. Păi are întrucâtva. Azi, spre deosebire de atunci, avem şansa prin participarea la vot, să ne alegem din formaţiunile politice. Grijă mare … ştiu că nu există preşedintele şi partidul ideal, dar şi să ne întoarcem cu cracii-n sus la multe din metehnele trecutului, ar fi păcat.

Tatov plăcut!

Politicianul român

Scurtă temă de gândire. Cu toate acestea, mergeţi la vot şi grijă mare unde puneţi ştampila. Ştiu că n-aveţi unde, nu există preşedintele ideal, dar să ne exercităm dreptul pentru care unii au căzut eroic ultima dată în urmă cu 20 de ani.

 

Babele şi Sfinxul

Am reuşit în premieră pentru mine să ajung anul acesta în luna mai în Bucegi la “Babele” şi “Sfinxul”, după ce anul trecut am fost (tot în premieră) la Bâlea lac. Deşi a bătut un vânt impresionant de tăios, vremea a fost ok şi am putut trage nişte cadre -sper- drăguţe.

Deci, e clar, albumul de pe Facebook de săptămâna aceasta este dedicat vizitei în Bucegi (e prea ciudat s-o numesc expediţie, dar cel mult îi pot spune mini-expediţie foto de câteva ore).