Paulo Coelho spunea în “Alchimistul” că atunci Când îţi doreşti ceva cu adevărat, fii sigur că tot Universul lucrează pentru tine. Isus ne-a spus mai simplu: “cereţi şi vi se va da” (Matei 7, 7), sau dacă aveţi credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo, şi s-ar muta; (cf. Matei 17:20). De multe ori ne scapă din vedere acel echilibru între dorinţă/cerere, credinţă şi voinţă şi atunci “universul nu mai lucrează pentru noi” 
Pe cei de la DoR (Decât o Revistă) i-am descoperit demult chiar de la numărul pilot şi pentru mine a fost deja acel “altceva” în sensul bun. Ceva ce lipsea în România, în peisajul jurnalismului narativ şi a poveştilor spuse în aşa fel încât să lecturezi cu plăcere şi dacă îţi ia trei sfert de oră. Încet-încet i-am cunoscut mai bine pe câţiva din redacţie începând cu Cristian Lupşa, editorul revistei. Bine, cunoaşterea e un pic mai mult din partea mea, ei probabil mă ştiu “din vedere” mai uşurel de pe Facebook. Cum o chestie faină n-o ţin doar pentru mine, am spus de DoR în stânga şi în dreapta în special prietenilor şi cunoştinţelor (aşa uşurel pentru a nu face un prozelitism ieftin). După principiul seamănă şi culege cândva, cineva mi-a făcut o surpriză super, care s-a potrivit de minune. Mi-a spus că există ocazia ca să le facem o scurtă vizită celor de la DoR, chiar în redacţie, în … “atelierul” unde care se lucrează şi prelucrează poveştile pe care mai apoi le citim la o cafea sau în alte locuri liniştite.
Vizita era pe lângă o surpriză şi o chestie în care nu că nu credeam, dar n-o vedeam realizabilă de curând; era doar la nivel de dorinţă dar cumva dacă se putea să vină şi de la sine era şi mai bine. Şi a venit şi de Sus şi de jos. Irina, avea de ridicat un premiu şi s-a nimerit în aşa fel încât să pot veni şi eu, tocmai înainte de a pleca din Bucureşti, unde mă aflam în trecere de fapt. L-am cunoscut pe Gabi Dobre; am simţit ospitalitatea lui şi a locului unde se produce – original nuanţând – decât o revistă.
Vorba: Omul sfinţeşte locul, se potriveşte şi redacţiei DoR. Am schimbat câteva cuvinte, aflând câteva lucruri despre cum este administrată revista şi cum se lucrează în redacţie. La plecare, o altă surpriză care a fost ca cireaşa de pe tort. Tocmai sosise Lavinia cu care nu mă văzusem niciodată … mă recunoscuse pur şi simplu de pe Facebook. Ce fain mi-a picat gestul acesta spontan, ospitalier şi natural!
Îmi place să cred că parcă astrele s-au aliniat special ca toate să iasă de parcă ar fi fost super programate: faptul de a fi in Bucureşti, premiul pe care Irina îl avea de ridicat şi fereastra de timp pe care a avut-o Gabi şi a folosit-o cu plăcere cu noi. Totuşi Cineva care a creat acest univers, decide şi această “aliniere” 
aşa cum îmi place să alint frumuseţea zilei.
