Despre Mess’

Nu am vorbit deloc până acum despre un program de mesagerie instant. Aveam de gând însă de multă vreme. Dacă te aflii pe acest blog al meu pot pune pariu că ai sau ai avut cel puţin odată în viaţa ta un cont de mesagerie instant. Cei mai mulţi folosim mesageria instant de la Yahoo! căruia îi spunem simplu: “mess”. Cam aşa arată rețeaua mea socială de prieteni şi cunoscuţi de pe mess:

Fireşte că nu au intrat toţi din listă. Se poate vorbi atât de mult despre mess’. Cert e că pentru mulţi dintre noi a devenit un mod cotidian de viaţă. Parcă nu mai ne putem concepe ziua când suntem în faţa calculatorului conectat la internet fără mes’ deschis. Chiar dacă facem altceva messu’ trebuie să ruleze; el ne anunţă în primul rând sosirea unui e-mail nou, dar acesta de multe ori e un pretext. Dincolo de aceasta, suntem curioşi să vedem cine e pe mess’ în “my network socially”. Da, practic în mess’ am reţeaua mea socială de prieteni şi cunoscuţi. Cred că nu odată aţi citit da capo al fine toate statusurile ce majoritatea din listă le pun în funcţie de starea sufletească pe care vor s-o împărtăşească în reţea. De la mesaje profunde, citate, găseşti link-uri, mesaje trăznite sau pur şi simplu nimic în dreptul fiecărui ID. E interesant că poţi observa şi “studia” din avatarul şi statusurile prietenului tău din listă felul cum îşi raportează modul de viaţă faţă de reţeaua socială de pe mess’. Unii îşi schimbă foarte des avatarul şi statusul, alţii o fac mai rar sau chiar deloc. Eu am tendinţa sau defectul nici nu ştiu ce este, ca să-mi schimb des avatarul şi statusurile. De multe ori statusul e însoţit de un link.

Totuşi dacă stăm s-o judecăm la rece, a sta pe mess’ fără un scop anume e o mare pierdere de vreme. Nu mi-e uşor s-o spun căci nu de puţine ori am stat pe mess’ aşa pur şi simplu. De cele mai multe ori chiar dacă mesu’ e deschis, este căci m-am obişnuit cu el şi pe lângă faptul că mă anunţă în timpi reali că a venit poşta, îmi place să arunc la anumite intervale de timp un ochi să văd care e “pulsul” listei, statusuri şi link-uri noi din care mereu unul sau două par interesante. Am momente când sunt invizibil total sau parţial şi când sunt online. Când sunt pe invizibil, înseamnă că ori nu am chef să comunic via mess’, ori am ceva de lucru la comp. N-o spun ca să mă justific ci doar să punctez o chestie în care nu cred că-s singurul, şi anume: mă enervează groaznic ĂIA care folosesc acele programe care te depistează că eşti invizibil numai ca să-ţi arate el că “e tare” şi te-a descoperit, numai te trezeşti cu un mesaj de genu: “băă stai pe invizibil, te-am detectat” … Păi dacă stau pe invizibil ce nu înţelegi? Ori am de lucru dar vreau să ştiu când îmi vine poşta şi nu am chef de pierdut timpul şi de poveşti. Stresanţi de ăştia la câteva abateri îşi primesc “permanently offline-ul” şi se poate ajunge chiar la “ignore” deşi încerc să nu merg aşa departe. Eu sincer nu folosesc programe pentru detectat prietenii şi cunoscuţii pe mess …. din principiu am evitat aceste programe. Dacă el aşa simte şi doreşte de ce pixu meu să-l deranjez fără vreun motiv întemeiat?  O altă fază teribilă: eşti online, te vezi în listă dar îţi pui însemnele la status că eşti ocupat. Mulţi nu te cred şi te deranjează fără probleme. În mod normal pentru toate acestea există soluţii mai mult sau mai puţin amiabile, de la faptul de a-i spune frumos că nu poţi vorbi până la … certuri şi alte lucruri neplăcute.

Mă pregătesc să închei şi am lăsat în final ideea de bază. Pentru cei care folosesc messu’ în aşa fel încât comunică cu cei apropiaţi care stau lângă el în bloc sau în cartier, sau agaţă o tipă sau un tip, ori îşi întreţin relaţia pe mess’ când au posibilitatea de a o face în realitate, după mine cred că e chiar grav. Realul rămâne mai presus decât virtualul mereu. Niciodată stările sufleteşti pe care le exprimăm pe mess’ prin acele emoticoane mexicăneşti şi spun “mexicăneşti” pentru că sunt extrem  de galbene (rasa galbenă), nu or să înlocuiască si satisfacă realul. Atunci când te întreţii cu gaşca sau prietenul cel mai bun în realitate e altceva sau când îţi poţi privi iubita/iubitul în ochi fără breşe emoţionale de comunicare, ai punctat bine pentru fiinţa ta. Sunt unii dependenţi de net şi mess’ care ajung să realizeze că realitatea e cea mai tare şi nu virtualul. Felicitări celor care conştientizează asta, dar sunt şi cei care se refulează în virtual şi în viaţa reală devin incomunicabili şi inadaptabili la reţeaua reală a societăţii. Nu mai vorbesc de limbajul prescurtat (mn, tn, scz etc) care pentru adolescenţi a devenit mai mult decât uzual şi de care se lovesc şi profii la şcoală .

Comunicarea virtuală a devenit şi este un fenomen interesant care dacă nu ştim să-l folosim cu măsură şi cap, riscăm să pierdem ritmul real şi să fim daţi la o parte în lumea rerală în favoarea celor care sunt echilibraţi şi în aceste lucruri.

Probabil TO BE CONTINUED … adică pa rumânski: VA URMA!