Despre pomii fructiferi din curte

În introducere doresc să vă spun că stau la bloc şi avem o curte boierească  unde încă mai există ceva pomi fructiferi. Azi (29 iunie) am avut chef să fotografiez corcoduşii plini cu care … să ne mândrim sau să îi luăm ca pe o povară? Avem doi pomi care fac aceste minunate fructe pentru deliciu şi pentru … ţuică. Unul face corcoduşe roşii iar altul doar galbene. S-au şi copt, crengile aproape că se rup de abundenţa lor şi … nimeni nu se înghesuie să le culeagă (nici măcar eu).

Când eram mic îmi amintesc că orice fructe nici bine nu erau coapte şi jumătate de pomi erau goliţi. Mai rămâneau doar puţine în vârf. Era fain că în copilărie aveam în curte mai mulţi pomi fructiferi: corcoduşi, pruni, caişi, peri, nuci, struguri, mere pădureţe, căpşuni, zmeură. De primăvara până toamna aveam la ce “da atacul”. Copiii de azi se vede că stau mai puţin pe afară şi dacă stau, nu le pasă că în curtea lor de joacă pot să mai guste ceva natural şi delicios de la mă-sa natură. În ultimii ani corcoduşele se stricau efectiv în pom sau pe jos, şi când te gândeşti că în alte vremuri (când nu exista computer, net şi multe programe la TV) pomii fructiferi erau aproape goi când fructele erau coapte. Mi-e dor de acele vremuri atât de naturale în comparaţie cu cele de azi, dar fiecare clipă, generaţie, epocă cu adaptările de rigoare. E frumos ca din când în când să le mai poţi împărtăşi micuţilor din frumuseţea de altădată a copilăriei. Probabil mai greu dar nu imposibil.

Asta e! Revenind la corcodușii noștri apetisanţi dacă nu s-a hotărât nimeni să-i culeagă, eu i-am fotografiat şi interesant că ieşind cu camera foto în curte, deja vreo 4 vecini m-au binoclat de pe geam, mi-au lăudat scula, unii întrebându-mă insistent (tot de pe geam) cât a costat. Şi totuşi fraţilor cu corcoduşele cum rămâne?! Chiar nu are nevoie nimeni de ele? Hai că eu nu mă înghesui dar chiar nimeni? Nici cei mari nici cei mici. … Ok.