Delibro.ro: Construieşte-ţi arborele genealogic online

articol publicat pe cnet.ro aici

Dacă acum câţiva ani Radu prezenta aici un site străin pentru construirea arborelui genealogic, mai deunăzi am descoperit un site românesc care face (cam) acelaşi lucru. Delibro.ro pare a fi un site nou după interfaţă şi numărul de utilizatori înscrişi pe forum. Cu toate acestea eu personal am încercat în premieră să îmi construiesc arborele cu neamurile din partea părinţilor mei, merge repede şi… arată destul de bine. Iată ce oferă Delibro:

- construirea arborelui genealogic într-un mod simplu şi cu o interfaţă prietenoasă
- vizualizare ascendenţi şi descendenţi
- posibilitatea folosirii opţiunii de aflare a gradului de rudenie
- posibilitatea de a fi la curent cu toate evenimentele dintr-o anumită perioadă
- tipărirea arborelui genealogic într-un mod cu totul şi cu totul special

Modalitatea de introducere a datelor este destul de bine gândită, simplă şi eficientă. Începi mai întâi cu tine, după care obligatoriu trebuie introduşi părinţii, urmând apoi restul neamurilor. Un prim neajuns este că la un moment dat când se umple pagina de rude începând de la străbunici şi până la strănepoţi, cei de jos nu se mai văd cum trebuie. Lucrul pozitiv e că arborele se poate afişa în mai multe moduri: ascendent, descendent, total şi familie. Atenţie cu opţiunea "Resetare arbore". Cu acea opţiune poţi şterge tot ce ai introdus până în momentul respectiv. Există posibilitatea de a restricţiona accesul la vizualizarea arborelui. Poţi obţine o adresă de genul: www.numeletau.delibro.ro

Trebuie să spunem că Delibro oferă două categorii de conturi: gratuite şi plătite (gold). Contul Gold costă 5 euro, se plăteşte o singură dată şi plata poate fi făcută prin intermediul telefonului mobil, plată certificată de paybysms.ro. Avantajele unui cont gold sunt: protecţia datelor pe serverul lor de bake-up, tipărirea arborelui, număr nelimitat de persoane introduse, posibilitatea de a lua legătura cu ceilalţi membri, anunţarea prin e-mail în legătură cu datele importante din arborele genealogic (aniversări).

Nu am studiat încă alte servicii străine care îţi oferă posibilitatea creării unui arbore, dar Delibro mi se pare promiţător, e românesc şi dă un plus de… siguranţă prin contul de tip gold.

Dacă înaintaşii familiei noastre nu s-au ocupat de ideea de arbore genealogic, noi azi avem posibilităţi mai variate şi mai user friendly de a o face. Indiferent ce modalitate sau serviciu veţi folosi, crearea unei istorii a familiei se poate dovedi utilă pentru urmaşii tăi care pe lângă că vor şti cine le-au fost înaintaşii, te vor respecta un pic mai mult pentru moştenirea preţioasă a acestor informaţii.

Mare atenţie la e-mailurile de tip "Hoax"

articol publicat pe cnet.ro aici

Frecvent primesc mail-uri şi mass-uri pe Yahoo!Messenger de genul: “Acest copil are 4 ani şi suferă de o formă rară a unei boli de inimă. Dacă aveţi suflet bun, trimiteti acest mesaj la toti prietenii voştri. Pentru fiecare persoană care va primi acest mesaj, Institutul Internaţional pentru boli de inimă va dona 5 centi într-un cont special.” Acesta este un exemplu clasic de mesaj “Hoax” Multă lume, – unii din ignoranţă, alţii având prea multe pe cap -  nu conştientizează şi retrimit mai departe aceste mesaje. Ce sunt mesajele Hoax?

“Un hoax este o încercare de a înşela, de a face publicul să creadă într-o idee neobişnuită. Are deseori un obiect material ce ar conduce către câştiguri financiare ilicite sau apelează la convingeri religioase sau scopuri caritabile, ori pur şi simplu este o farsă.
Multe tipuri de hoax urmăresc ridicolul sau satira, ironizând credulitatea publicului. S-au propagat utilizând mass-media, încă de la apariţia acestor mijloace, însă mediul IT este cel care oferă posibilităţi nelimitate de răspândire”. (Mai mute despre Hoax puteţi citi aici).

Fără a face reclamă, ci doar sub purul aspect informaţional, site-ul Avira.com a publicat un comunicat cu titlul: “Un nou virus în limba română”. Îl găsiţi aici. Poate mai mulţi dintre voi aţi primit zilele şi săptămânile trecute un e-mail care pare a veni din partea Ministerului Român de Interne, având scopul de a informa toţi utilizatorii de telefoane mobile despre o noua fraudă. Utilizatorii sunt “sfătuiţi” să nu sune la următorul număr: 06 07 74 52 41, altfel valoarea facturii lor va fi imensă. Mesajul întreg în limba română se găseşte aici, iar dacă vreţi să-l citiţi şi în limba franceză o puteţi face de aici.

 

mesaj hoax în limba română

 

acelaşi mesaj hoax în limba franceză

 

Nu vreau să insist prea mult pe această postare, însă am ţinut să trag un mic semnal de alarmă căci o bună parte din oameni retrimit aceste mesaje şi astfel se creează un lanţ putând duce nu numai la răspândirea unor mesaje inutile ci şi la o supraîncarcare a sistemelor. Recunosc că şi eu în urmă cu multă vreme nu mă documentam când primeam astfel de mesaje şi retrimiteam mai departe la prieteni şi cunoscuţi, iar după o vreme am început să mă trezesc că primesc cu tot felul de mesaje nesolicitate, spam-uri, reclame, sau alte mesaje de tip hoax care mă invitau să fac chiar unele acţiuni periculoase pentru siguranţa fişierelor şi a calculatorului meu.

În final un sfat: când primiţi un astfel de mesaj hoax, documentaţi-vă în primul rând despre acesta. De ajuns un search Google şi … în scurtă vreme aveţi răspunsul veridic. Fraza – “Trimite la cât mai multe persoane!” – este cea mai bună metodă prin care puteţi să vă daţi seama că mesajul respectiv e un hoax.

Cei care aţi citit acest material poate că altfel priviţi de acum mesajele ce le veţi primi via e-mail sau mass-urile de pe Messenger. Pentru a nu cădea în “păcatul hoaxului” nu vă recomand să trimiteţi acest material mai departe, ci să vă informaţi  – în caz de nevoie -  prietenii pe scurt folosind cuvintele voastre, cum aţi înteles acest fenomen şi indicându-le cel mult două surse (link-uri, legături) sigure cum ar fi de exemplu: ce înseamnă un mesaj hoax şi dacă sunt materiale oficiale cu privire la mesajul respectiv, care e la modă, şi care circulă prin e-mail-uri.

Un articol interesant despre hoax mai puteţi citi şi aici.

Lumea filmului dincolo de culise

Interviu cu teologul si actorul Dan Pătraşcu

A apărut în revista „Magnificat” nr. 1 (9), ianuarie-mai 2008, pp. 14-15
şi pe www.catholica.ro  

 

- Roma: ianuarie-februarie 2008.
- Turnarea unui film documentar istoric numit „Imperium der Papste” (Imperiul Papilor).
- Distribuţie cu actori români printre care chiar şi un teolog greco-catolic: Dan Pătraşcu (care a interpretat rolulul împăratului Carol al V-lea)

Pentru Dan cred că a fost o experienţă deosebită de a fi implicat într-un astfel de documentar. Rareori ne este dat să avem parte de o asemenea şansă, mai ales dacă nu activăm în domeniu.

 

 

În rândurile ce urmează îl invităm să ne povestească din experienţa şi drumul parcurs de el îan timpul filmărilor acestui documentar.

1. Cum ai avut ocazia de fi ales pentru acest proiect şi implicit de a avea un rol în acest documentar?

Iniţial nu m-am alăturat acestui proiect pentru a interpreta rolul împăratului Carol V, ci ca translator, pentru a facilita comunicarea regizorului cu actorii români şi italieni. Primele filmări la care am participat au avut loc în luna octombrie a anului 2007 în localitatea italiană Caprarola, la vreo 40 km de Roma. Cu prilejul acela, atât regizorul Jan Peter cât şi make-up artist-ul Kathrin Westermann au observat că aveam multe trăsături comune cu personajul Carol V, care trebuia interpretat de cineva la filmările ulterioare din luna ianuarie. Prin urmare, m-au întrebat dacă, pe lângă munca mea ca interpret, nu aş fi dispus să intru şi în pielea unui personaj. Evident, era o ofertă pe care nu o puteam refuza! Astfel, la filmările din ianuarie 2008 a ajuns şi rândul meu să trec pe la costume, să îmbrac straiele împărăteşti şi să trec în faţa camerei, nu doar în spatele acesteia.

2. Prea puţin ne gândim şi conştientizăm câtă muncă şi efort implică realizarea oricărui tip de film. Acele scurte secvenţe pe care unele filme obişnuiesc să ni le redea cu realizări din timpul filmărilor, sunt de regulă alese părţi haioase, comice dar cu siguranţă sunt şi părţi de stres, cadre care nu merg în ciuda multor repetiţii. Pentru tine cum a fost această experienţă din timpul filmărilor?

Remarca este extrem de pertinentă. În spatele unui film se depune o muncă uriaşă şi momentele pline de stres sunt mult mai numeroase decât cele haioase. Pentru ca un cadru să iasă bine, sunt foarte multe elemente care trebuie să se sincronizeze perfect: lumini, figuranţi, actori, cameramani, sunetişti. Dacă unul dintre aceste elemente nu iese cum trebuie, tot cadrul este compromis. De aceea fiecare cadru este repetat de mai multe ori, adesea exasperant de des. Toate aceste repetări costă timp şi stres. De aceea zilele de filmări se lungesc până la 14, 16 ore de lucru pe zi şi cu cât oboseala creşte, cu atât tensiunea este mai mare. Apar dezamăgiri şi deziluzii şi toate acestea au un efect pe clima generală de pe platoul de filmare. Îmi amintesc de exemplu că scena cu moartea Papei Alexandru VI Borgia am filmat-o la ora 4 dimineaţa.

Dar în pofida tuturor acestor momente de stres şi oboseală, a fost o muncă frumoasă şi o atmosferă prietenească. Momentele de bucurie mare nu se fac simţite în timpul filmărilor ci mai mult o dată cu apariţia filmului şi atunci cred că toţi sunt mândri de munca pe care au depus-o.

3. Se pare că nu ai fost singurul român care a jucat în acest documentar. Ce actori din România au mai jucat alături de tine?

Rolul meu a fost unul secundar totuşi. Puţin mai important decât cel al figuranţilor, dar nu la fel de important ca şi rolurile principale, care au fost interpretate de actori consacraţi, în mare parte români. Spre ruşinea mea nu am reuşit să reţin numele tuturor. Contactul meu cu fiecare actor în parte era destul de restrâns, întrucât un actor filmează un cadru, două cadre, apoi pleacă şi vine altul. Dintre cei pe care am, avut ocazia să îi cunosc mai bine i-aş menţiona pe Virgil Ogăşanu, Candid Stoica, Constantin Cojocaru şi Constantin Diţă. Primii doi sunt, cu siguranţă, foarte cunoscuţi publicului iubitor de teatru. Constantin Diţă în schimb este un actor din garda nouă, în plină ascensiune. Cu el pot să spun că m-am împrietenit întrucât comunicăm şi acum după ce filmările s-au terminat.

4. Acest film documentar în care ai avut un rol, bănuiesc că a însemnat pentru tine un alt mod de a privi, cel puţin pentru o vreme, şi cu alţi ochi cinematograful, modul cum se realizează un film. Cu ce impresie ai rămas în urma participării la acest documentar?

Într-adevăr, acum privesc orice film cu alţi ochi pentru că reuşesc să îmi dau seama mai bine câtă muncă se află în spatele fiecărui cadru. De asemenea încep să îmi dau seama de multe alte lucruri: perspectiva din care e filmat cadrul, dacă e filmat cu cameră de mână, pe stativ sau pe şină, cum sunt puse luminile ş.a.m.d. Toate aceste lucruri îmi oferă instrumentele necesare pentru a vedea cu alţi ochi orice film şi prin urmare posibilitatea de a emite o părere mai avizată, fie ea negativă sau pozitivă, a filmului pe care îl văd.

Privind retroactiv totul, îmi dau seama că am ieşit foarte câştigat din urma acestui proiect. Mi-am dat seama că în cinematografie se lucrează din greu, dar că eforturile sunt răsplătite pe măsură atunci când apare produsul finit.

5. Dacă pe viitor ţi se mai oferă ocazia de a participa ca actor în vreun alt film, ai mai face-o?

Aş accepta fără cea mai mică ezitare. A fost una dintre cele mai reuşite experienţe pe care le-am trăit şi cred că am învăţat foarte multe din ea şi aş putea învăţa în continuare. În cinematografie nu există un loc de muncă constant. Şi cei mai buni regizori sunt plătiţi în funcţie de proiecte. Prin urmare, chiar dacă eu în principiu mi-am ales o altă cale în viaţă, a participa de 2, 3 ori pe an la astfel de filmări nu cred că strică nimănui. Pot spune că am rămas chiar prieten cu regizorul Jan Peter, cu care m-am revăzut de curând la Roma într-un cadru mult mai relaxat decât cel oferit de platoul de filmare, şi chiar sper să mi se mai ofere astfel de ocazii, nu neapărat să apar în faţa camerei, ci chiar şi numai pentru a face parte din echipa din spatele acesteia, fără de care nici cel mai bun actor nu ar mai fi … nimic.

Interviu realizat de Raimondo-Mario Rupp

 

Revista “Magnificat” online
Numărul cu interviul se află AICI

Mai există minuni (şi) azi?

Articol apărut în revista “Ideea” An. II, Nr. 6, iunie 2008
www.ideea-publicatii.ro

“De ce cauţi atât de departe, ceea ce este înlăuntul tau?” Augustin

O zi obişnuită. Trezirea, plecat la muncă sau şcoală, întors acasă odihnă, teme sau muncă în continuare. Aşa ar putea fi pentru unii o zi obişnuită. Pentru alţii, poate fi muncă “non-stop”. Seara, TV, internet sau în cazuri excepţionale ieşiri la un suc sau bere cu prietenii. Poate fiecare ne-am gândit cel puţin odată mai serios care este rolul şi semnificaţia reală a minunii. Ce este de fapt .. o minune? În Dicţionarul Explicativ al simpaticei noastre limbi, cuvântul „minune” se explică astfel: Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale.    Aşadar, într-o astfel de zi descrisă mai sus ce ar putea fi aşa de ieşit din comun cu atribuirea divinităţii? … cred că însuşi faptul că …. trăim şi când spun, trăim, mă refer în mod special la sensul de a fi în puteri, sănătoşi şi apţi pentru o astfel de zi .. comună. Cand le avem pe toate acestea, de cele mai multe ori nu conştientizăm şi mai mult de atât foarte rar ne dăm seama ce mecanism complex e de exemplu corpul nostru .Să ne gândim doar dacă toate funcţiile corpului nostru ar fi să fie înlocuite cu aparate ar fi nevoie de uzine uriaşe, cu zeci de mii de muncitori pentru a întreţine fiecare organ, să producă alimentele să suprevegheze, să dirijeze, să pompeze şi să dozeze secreţiile pentru întreţinerea complexului organism.Şi din punct de vedere financiar valoarea substanţelor din corpul omenesc sunt destul de scumpe. Cele mai scumpe ar fi albuminele şi hormonii.

Sunt minuni şi cum haosul nu poate da naştere unei ordini, ordinea este creată şi guvernată, aşa şi cele ce se întâmplă în noi, cu noi şi în jurul nostru, sunt atribuite unei forţe, pe care cei mai mulţi o numesc Dumnezeu. “Motorul Prim” care controlează în chip miraculos creaţia. Faptul că ne trezim din nou în fiecare zi, este o minune. Cei care din păcate au ajuns invalizi sau inapţi pentru a derula o muncă fizică, îşi dau seama mult mai mult pe pielea lor, de aceste binecuvântari sau potenţialuri pe care omul sanatos le are, dar de cele mai mule ori le trece cu vederea. Şi când eşti sănătos şi apt, poţi face multe ca să nu forţez nota spunând: orice.

Aşadar … nu căutaţi cu lumânarea minuni, căci ele sunt şi vă urmăresc la tot pasul. Tu mai ales, natura, mediul înconjurător sunt minuni care se derulează cu o precizie şi acurateţe în jurul ochilor tăi, dar de regulă suntem prea ocupaţi să mai observăm şi acestea.

O zi minunată şi de bucurii să aveţi!

Sărbătoare azi sau de câteva ori pe an?

Articol apărut în revista “Ideea” An. II, Nr. 5, mai 2008
www.ideea-publicatii.ro

“Viata are gust dacă inima ta e tot timpul deschisă” [Holograf]

Cred că mulţi dintre noi avem grijă ca de sărbători în cursul anului (amintesc doar 2 mari sărbători religioase Sf. Paşti şi Crăciunul), să trăim mai … diferit decât în fiecare zi. Ne pregătim fizic dar şi sufleteşte pentru momentele respective. Da e ok, însă de câte ori ne-am gândit că şi aceste zile cărora le dăm importanţa cuvenită de multe ori umbresc cotidianul, viaţa de zi cu zi, adică creem o discrepanţă poate destul de mare între momentele de sărbătoare şi momentul sau momentele de fiecare zi. Şi aşa avem mai multe tipare de viaţă, de a trăi: în zilele de sărbătoare suntem într-un fel aranjaţi şi mai deschişi la ieşiri în oraş sau în mici concedii, iar în restul zilelor suntem altfel aranjaţi şi altfel trăim şi ne comportăm.

Mulţi m-ar putea combate deja sau spune că tind să ating o idee idealistă aceea de “sărbătoare în fiecare zi”. Cei care au un job dar şi cei care studiază (elevi, studenţi), prin însuşi faptul acesta sunt prinşi în ceea ce fac. Mai mult, oamenii de afaceri, patronii, şi oamenii politici m-ar putea combate mai mult desfinţându-mi ideea de “sărbătoare”, pentru că sunt nişte oameni extrem de ocupaţi. Şi atunci … cum rămâne? Ce facem? Sau ce ar fi dacă toţi am sărbători în loc să mai lucrăm? Poate că ne-am reîntoarce la haos. Însuşi acest articol începe să devină ciudat sau bizar pornind cu construirea unei teorii sau sugestii şi continuând cu însăşi detronarea acesteia. Finalul însă le împacă pe toate, asemeni timpului. Poate fi atunci pentru noi fiecare zi o sărbătoare? … Eu cred că DA. Dacă încercăm să ne bucurăm de fiecare moment la serviciu, pe stradă, în pauze sau acasă, dacă ştim să ne bucurăm şi să ne îmbrăcăm în aşa fel încât să nu creeem o monotonie şi din lucrurile acestea, şi dacă conştientizăm că “vorba dulce mult aduce”, adică o comunicare eficientă, naturală şi sinceră cu cei din jur, atunci ziua ar putea arăta altfel, adică deja e o sărbătoare. Şi cred că aţi înţeles firul roşu al articolului: cotidianul devine sărbătoare prin MODUL cum trăim, fapt ce pe termen lung ne şi influenţează viaţa (pozitiv sau negativ).

Am întâlnit tineri de 18-20 de ani prea posaci, care posibil să fi avut probleme şi greutăţi, dar mă refer acum la aceeia care cam au de toate şi sunt mereu nemultumiţi, un zâmbet pe faţa lor şi o deschidere mai multă i-ar schimba şi le-ar sterge din amărăciune şi lor şi faţă de cei din jur având mult mai mult de câştigat. Cunosc oameni în vârsta care într-adevar au trecut şi trec prin greutăţi şi cu toate acestea pentru ei … fiecare zi e o sărbătoare prin modul lor de viaţă, prin felul lor de a fi, joviali, deschişi … nişte oameni care în ciuda vârstei a III-a, îţi face placere să fii printre ei şi să vezi că totuşi viaţa încă mai are gust şi valoare.

Cred că aceia care se prea cufundă în monotonia zilei, nici pentru clipele de sărbătoare nu vor fi pregătiţi, doar în plan material prin cumpărături ş.a dar interior posibil să rămână stânjeniţi şi să-i “jeneze” ceva.

Hmm … suntem pregătiţi să sarbatorim zilnic? Trăindu-ne clipa, clipele cred că da.  

Have a nice day!

PfotoFun: vrei să te vezi celebru?

articol publicat pe cnet.ro aici

Mi-a plăcut articolul publicat acum câteva săptămâni de Radu, cu posibilitatea de a posta online faţa într-o fotografie a unei vedete. E vorba de FaceInHole.

De curând am descoperit un site în care puteţi face un lucru similar, dar nu neapărat a pune faţa într-o figură a unei vedete, ci de a vă pune (şi faţa dar chiar tot corpul) într-o postură de vip. Cele 42 de template-uri vă invită să deveniţi celebri , să fiţi o imagine ultra cunoscută, în afişe şi reclame mari pe străzi, în muzee, la TV, în cinematografe, în tabloide şi chiar în celebra revistă "Vogue". Unii dintre noi poate am visat cel puţin odată – chiar şi numai în copilărie – să ajungem mari şi tari şi foarte cunoscuţi. Dacă am ajuns sau nu e altă poveste; pe acest site vă puteţi juca în continuare cu aceste vise, ba chiar să le aşezaţi în faţa ochilor şi a celor care vă cunosc.

M-am tot gândit dacă să scriu despre acest link sau nu, unul dintre dezavantaje fiind faptul că e în limba rusă. Dar este simplu de lucrat. La final aveţi 4 paşi vizuali care vă ghidează uşor în prelucrarea imaginii Dvs. Odată ajunşi pe PhotoFun.od.ua veţi putea alege din cele 42 de imagini, iar după ce veţi da click pe una din ele, din calculatorul personal incărcaţi imaginea favorită după care următorul pas va fi să validaţi. Am observat că nu mi-a luat fotografia la orice rezoluţie. Recomand ca mărimea imaginii să nu depăşească 150kb, sau, şi mai sigur, alegeţi o rezoluţie de 800×600 şi va funcţiona cu succes. Odată apărut produsul final, aveţi ocazia să downloadaţi imaginea prelucrată.

Dacă veţi da click sub link-ul pe care se descarcă imaginea prelucrată, adică pe HA IMAGE SHACK (în traducere liberă: Dă ImageShack), vi se va deschide o nouă fereastră (în FireFox un nou tab) unde aveţi posibilitatea de a integra imaginea prelucrată în site-ul sau blogul dvs, ca miniatură pe forumuri, sau ca banner. Am observat că există posibilitatea de a posta imaginea direct pe diverse platforme cunoscute (MySpace, LiveJournal, Hi5, etc); am încercat şi nu mi-a funcţionat. Mai aveţi posibilitatea de a edita online fotografia prelucrată. Puteţi verifica, eu m-am rezumat la a testa doar varianta urcării fotografiei şi integrarea ei, în cea propusă de PhotoFun. Iată vizual paşii:

Rămân în continuare destul de uimit cât de bine integrează fotografia în imaginea de ansamblu. Poate cunoaşteţi mai bine ce mecanisme folosesc pentru a integra imaginea aşa de bine. Succes şi … îndeplinirea tuturor dorinţelor.