Săptămâna aceasta am fost mai puţin prezent pe blog. I-am simţit dorul … vroiam să am puţină vreme să scriu cu calm şi nu împins de la spate de … timp. Am avut de terminat revista pentru tineret Magnificat pe care unii dintre voi o cunoaşteţi bine şi chiar (tot unii dintre voi) şi colaboraţi. Vă mulţumesc că şi vouă mai ales acest proiect e încă în picioare la patru ani de la înfiinţare, ţinând cond că mari publicaţii de rang naţional au dispărut de pe piaţă. Suntem o publicaţie de nişă şi poate de asta în breasla noastră a fost susţinută. Am băgat ca migu’ s-o spun pe şleau şi ciobăneşte dar cu siguranţă merită.
Încă nici n-am intrat în subiectul titlului dar introducerea consider că şi-a avut locul. Aşadar pe fondul acestui timp strâmt în care trebuia şi vroiam neapărat să termin revista plus activităţile zilnice de la serviciu şi nu numai care sunt, m-au aruncat într-o stare de “jar” de … aveai impresia că “îţi fuge pământul de sub tine”. Ştiu că în comparaţie cu alţii care au de condus firme sau sunt mereu pe drumuri au target-uri la termene, deadline-uri, cam pălesc şi poate aceştia vor râde de mine că … vai ce mă laud acum că iaca mi s-a umplut oleac timpul. Nu e nicio problemă că s-a mai umplut, nu asta vreau sa scot în relief. Trebuie să mărturisesc că îmi şi place acest dinamism, simţi că trăieşti mai intens şi te lupţi cu fiecare provocare şi ai optimismul că o duci la bun-capăt. Ideea e alta … am rămas surprins puţin de mine, de faptul că azi mai ales am dus treburile şi modul de a le rezolva cu un calm şi mult mai aşezat ca de obicei. Pe lângă faptul că pornisem din capul locului că termin ce aveam de terminat, mi-au mai apărut pe drum, alte abateri, alte “te rog-uri”; parcă legile lui Murpy funcţionează perfect că .. atunci când eşti mai ocupat decât de obicei, şi uite atragi şi alte sarcini neprevăzute după tine. Ei … astăzi am reuşit cu un calm şi cu un aer bine fixat să îmi fac treburile. De regulă nu eram aşa în interior, dar în exterior mascam bine asta pentru a nu transmite şi altora din starea mea şi a nu supăra într-un fel. Acum am reuşit să mă concentrez real şi ideal … sunt mulţumit de asta că virgulă chiar dacă pierzi felii din timp, per general, per ansamblu ieşi mult mai bine la sfârşit. Calmul, răbdarea înţelepciunea ştiu că aparţin “oamenilor bătrâni şi cu barba albă” sau a celor care le place să spună că … au crescut mari, sunt maturi şi apţi în societate. E ok … până la faptul de a fi rigid cu maturitatea şi gândirea super-serioasă, riscând să cazi într-un anumit fel de stres bine reflectat şi în jur. Până la urmă … flexibilitatea în echilibru şi calm fac foarte mult.
Mă gândesc la toate acestea (calm, răbdare, tact, diplomaţie) şi într-o relaţie cu partenerul de sex opus. Am fost, sunt şi doresc să rămân atent la aceste detalii care sunt principale forme de comunicare şi factori pentru buna-înţelegere. E mare lucru în general dacă, fiind agitat şi inabordabil, ai capacitatea de a te opri de a-ţi face un stop-cadru, un pause şi de a-ţi da seama că nu mergi pe panta normală, că în acel moment eşti după gratiile civilizaţiei şi a progresului în materie de bun simţ, armonie, frumuseţe …
Întorcându-mă la ziua de azi (care va deveni ieri, apoi un simplu 11 decembrie), aş vrea să fiu mereu aşa: mai calm, mai cu tact, mai diplomatic … mai finuţ
. Nu ţin să spun cum am fost şi până acum, dar starea de spirit de azi îmi place enorm şi ştiu că depinde de mine să o pot menţine şi cultiva în continuare. A, mi s-ar putea imputa că sunt odihnit, dar tocmai că în ultimele zile dacă am dormit vreo 3-4 ore în rest muncă şi alergătură, excepţie a fost ziua de ieri când am participat la o întâlnire unde intr-adevăr a fost relaxare. Cam atât că … sunt între două alergături dar interesant e NO STRESS.
Un weekend calm, liniştit şi echilibrat!