Aniversare 70 de ani de căsătorie
Tocmai am participat la o ceremonie religioasă mai aparte. Un cuplu şi-a aniversat 70 de ani de căsătorie. Paaf! Poate le ajută Dumnezeu să prindă şi nunta de diamant, dar oricum şi 70 de ani e mai mult decât minunat. Sunt un pic “răsturnat”, nostalgic sau melancolic după această chestie, pentru că numai Tatăl ceresc îmi ştie viziunea despre această taină, deşi (ştiu că e ciudat) încă nu m-am căsătorit dar nici nu o voi face până în momentul în care nu am convingerea că “da, acum e ok”, chiar dacă acest fapt se lasă tot mai întârziat.
Câţi din cei care se căsătoresc azi, au o viziune de viitor, de a zidi, a fi şi a se ajuta împreună PE VIAŢĂ şi la bine şi la rău? Pe mulţi îi sperie termenul pe viaţă mai ales pe cei care sunt de bani-gata sau visează ca treburile să fie pară-mălăiaţă. Azi într-o mentalitate unde mulţi înţeleg că sexul e în vârful piramidei unei relaţii, cum amarului să dureze lucrurile atâta vreme? Să nu fiu înţeles greşit: sexul îşi are partea lui importantă şi sfânt în căsătorie dar nu e chestia din vârf. A înțelege mai bine asta depinde de educaţie căci într-o lume ca cea de azi e tot mai greu de explicat, pentru că e alt nivel de moralitate. E suficient să întrebăm la cupluri căsătorite de multă vreme şi indiferent de convingeri religioase sunt sigur că nu vor spune că au pus sexul în vârful relaţiei lor, restul fiind banalităţi. Azi, după o vreme cică ne plictisim de partener dar dacă doar sexul a unit acolo şi atât, atunci normal că pe o perioadă scurtă sau puţin mai lungă lucrurile se schimbă şi înclin să cred că fiecăruia şi fanteziile îi sunt limitate. Nici nu îndrăznesc să mai continui că e bine să ai o anumită experienţă practică de viaţă, dar din ce văd la unele cupluri cu vechime şi copii mari
… pot deduce liniştit cele de mai sus.
Am remarcat că aceşti bătrânei nu s-au plictisit deloc unul de altul nici după 70 de ani şi foarte important, din punct de vedere psihic erau super ok, în vorbă, comportament dat fiind faptul că cu o bună parte din ei după vârsta de 65-70 de ani nu te mai poţi înţelege, că asta e! El la 95 de anișori şi ea la .. 86-cred, erau destul de echilibraţi, bătrâneţea le-a afectat doar alte părţi ale corpului. Bătrânul a trecut prin două accidente rutiere la viaţa lui avute în perioada bătrâneţii şi încă e în viaţă. M-am tot întrebat ce i-a ţinut pe oamenii ăştia aşa de mult în viaţă, uniţi, împăcaţi cu ei, în bună înţelegere şi acum? Un răspuns ce a reieşit din poveştile avute cu ei a fost faptul că au fost cumpătaţi în sensul că nu s-au lăfuit, iar prin chestia asta s-au păstrat fizic, apoi normal au fost serioşi, harnici, consecvenţi, şi evident că nu au pus sexul în vârf
. Au dus o viaţă echilibrată, au avut şi probleme financiare dar acest echilibru îi mai ţine şi azi printre noi. Ţi-era mai mare dragul să-i vezi că au reuşit, (nefiind o povară faptul că au stat atâta împreună), în chip plăcut să aniverseze aceşti 70 de ani, plus că au bucuria să-şi vadă copiii şi nepoţii aşezaţi într-ale lor.





