Din nou twitterul o ia înainte!

Încă şi încă odată Twitter-ul  este astăzi mediul în care informaţia apare în cel mai scurt timp de la producere. La doar 3 minute după cutremurul din Vrancea de azinoapte, (27 decembrie orele 01.04) deja ştiam de pe Twitter. E adevărat că nu tot ce zboară se şi mănâncă şi nu orice veste care circulă o poţi lua de bună, dar (un dar îngroşat) la 5 minute după ce s-a aruncat vestea, deja au curs confirmările. Sursele oficiale, probabil după ce au studiat vestea să nu fie ţeapă, au publicat-o la scurt timp, dar după Twitter. Sursa pe care am citat-o mai jos (realitatea.net) a publicat vestea la 01.26 .

Cutremurul s-a înregistrat la ora 01.04, oră locală a României şi s-a simţit în Capitală.

Institutul Naţional pentru Fizica Pământului a confirmat că un cutremur cu magnitudinea de 4,1 pe scara Richter a avut loc în această noapte, epicentrul situându-se la aproximativ 40 de kilometri distanţă de Focşani. Cutremurul a avut loc la o adâncime de aproximativ 150 kilometri în Vrancea şi s-a simţit în sud-estul Moldovei, dar şi în Bucureşti. Directorul general al Institutului, Gheorghe Mărmureanu, a declarat că în următoarea perioadă nu se va înregistra un cutremur de magnitudine mare în ţara noastră. via Realitatea.net

Sunt civilizat. Şi ..?

Oare de ce când vrei să fii mai civilizat eşti perceput ca un naiv, tăntălău, idealist, nehotărât, ciudat uneori, sau mă rog nu eşti văzut ca un om puternic. Chestia asta e valabilă cel puţin la noi (în RO).

Azi am fost la bancă şi la ghişeu înainte cu un metru este pus mare şi frumos o plăcuţă cu “respectaţi-l pe cel din faţă” (se referă la a păstra distanţa). M-am pus la coadă şi în faţa mea nu a respectat nimeni cele scrise acolo lângă ei. Ajungând lângă plăcuţă m-a apucat un puseu de civilizaţie şi am cam gândit în felul:  “hai să progresez nu să fiu balcanic; e mai bine aşa pentru mine”. Când să urmez la rând, d-na de la ghişeu a strigat pe cineva dar nu era o urgenţă şi cel din spate mi-a apărut în faţă. Da, d-na a văzut că era cam mare distanţa între ea şi mine. Era de fapt distanţa stabilită de ei prin acel text.

Na, aşa mi-au trecut fluturii civilizaţiei atunci, mai ales că mă grăbeam dar puii mei dacă se pun tot felul de indicatoare şi avertismente, de ce le mai puneţi? Ştiu că în alte zile poate li se atrag clienţilor atenţia că nu le respectă, dar azi în cazul meu a fost invers şi destul asta ca să-mi dea subiect de scris şi temă de gândire că excesul e antisocial.

Pierzi dacă vrei să fii super civilizat? Eu zic că nu, chiar şi la noi; în primul rând ai satisfacţia că fiind civilizat automat ca persoană progresezi apoi lumea în timp se va obişnui cu tine, cu felul tău şi pentru cei cunoscuţi şi apropiaţi poţi deveni un exemplu bun şi să n-o luăm ca pe un orgoliu ci … ca pe ceva ce automat dăruieşti celor din jur fără efort.

Despre civilizaţie şi educaţie aş putea vorbi mult mai mult dar cred că ajunge. Poate data viitoare când nu voi respecta indicaţiile scrise, cu siguranţă voi fi avertizat. Nu vreau sa fie dezamăgire acest fapt, da, sunt altele care te pot îngenunchea mult mai rău dar ideea, firul roşu e să ştim ce vrem, să ne avem o linie şi asta de dorit să fie pozitivă, altfel nu numai că nu trăim bine, dar trăim şi degeaba!

Meticulos dar neatent

Ce se întâmplă când meticulozitatea îţi muşcă din atenţie:

– poţi răni pe cineva
– eşti luat aiurea în vizor
– se nasc suspiciuni cu privire la persoana ta
– îţi rişti inteligenţa şi … uneori viaţa
– pierzi, pierzi şi iar pierzi

În ultimul timp (din prea exagerată atenţie) am fost cam neatent. Din fericire nu am avut de pierdut căci am reușit să mă redresez pe drum, dar efortul în a repara înainte ca pomana să fie completă şi de pomină, a fost dublu. Cred că (îmi) ajunge cu kamikaze-urile astea. De regulă, culmea, sunt atent şi cu perspectiva lărgită dinainte asupra chestiilor ce fac şi cu toate astea … e de ajuns o singură greşeală ca sa te auto-ciurui. Probabil meticulozitatea în unele acţiuni mari mă face ca în alte acţiuni aparent simple să … nu sesizez …. Dar pe cine interesează asta?

Mesajul pe care-l transmit (în primul rând mie) e … doar un pic de atenţie şi poţi fi mai bun, mai echilibrat, mai drăguț, mai sus, mai etc.

Ok … deşi erare humanum est …. aştept sărbătorile.

Aş vrea să …

Planul meu – interesantă noua campanie iniţiată de Vodafone. Ce e asta? Citez de pe site:

Stii ca iti place sa-ti faci planuri pentru la anul, dar ca le uiti in timp si nu te mai tii de ele
Ca sa te ajutam sa le respecti, am facut acest site. Pe post de mama, tata, prieten sau sora care sa te bata la cap.
In noul an indeplineste-ti toate planurile!

Oare chiar e aşa de necesar ca alţii să facă bănuţi de pe faptul că eu, tu, noi nu prea suntem în stare să avem viziuni mai scurte sau mai lungi de viitor? Ok. E important pentru tine ca individ să îţi faci planuri de viitor şi să lupţi pentru ele indiferent de rezultat. Că … dacă te laşi în voia sorţii ) alţii mult mai abili îţi vor trasa planurile şi atunci iată cum e să simţi un pic de sclavie pe propriul şoric în sec. XXI.

Da, e o campanie faină, gândită cât mai simplu pentru a stimula ideea de viziune pe viitor care (faţă de acum 20 de ani) e mult mai slăbită ori în ceaţă, dar cum într-o lume capitalistă totul se plăteşte, dacă vrei să aderi metodologiei “Planului meu” eşti de acord să si plăteşti într-un fel sau altul ceea ce de fapt nu e rău în sine. Rău e că … nu suntem în stare să … gândim organizat chiar dacă în mod diferit.

Succes în planuri. Eu mi-am propus să mă perfecţionez cu limba engleză (e un fel de a spune) şi de a fi mai constant în lucrurile ce fac, pentru a deveni mai sigur pe mine şi mai bun. Deci încă nu chestii mari cum ar fi căsătoria, copiii deşi dacă se iveşte ocazia … n-o să dau cu piciorul doar de dragul de a fi “prea constant” în ceea ce mi-am propus.

Oops! În zilele noastre mass-urile se dau pe Twitter

Ieri erau mass-urile pe Y!M … azi se dau pe Twitter pentru că acolo le este locul cel mai potrivit. Despre Twitter am scris anul acesta mai multe AICI. Doar atâta aş vrea să mai aduc în discuţie faptul că … folosirea corectă a împărtăşirii de link-uri, gânduri, bancuri ş.a e cel mai binevenită pe acest serviciu de microblogging. Altfel se propagă şi se gustă informaţia venită de pe twitter decât un mass, 2, 3, 7 venite via Y!Messenger. Ştiu că Twitter-ul e gândit pentru a-ţi publica aspectele mărunte din viaţa ta personală adică “ce faci”, dar în acest ce faci iată intră şi ce urmăreşti.

Cei care aveţi mania de a mass-ui des, faceţi-vă neapărat un cont pe Twitter. Veţi avea alte satisfacţii mult mai mari şi (mare lucru) ceea ce doriţi să împărtăşiţi că probabil aveţi în sânge de a arăta altora din ceea ce aţi găsit pe net, nu va mai fi un stres pentru lista din messenger. Nu veţi mai fi “permanently offline” sau “ignore” ci pe Twitter cu cât eşti mai activ vei avea mai mulţi urmăritori (followers). Frumuseţea stă în faptul că dacă postezi constant şi … inteligent poţi avea urmăritori faini (diverse instituţii, posturi de radio, presa, junralişti, cunoscuţi de prin blogosfera noastră), şi atunci altfel postezi ceva.

Mass-urile noastre (inteligente sau nu) au o bătaie mult mai lungă pe Twitter. Dacă înainte circuitul era închis doar în lista de mess’, pe Twitter calea e deschisă.

Nu prea dau mass-uri … dar de o vreme am cercetat cum merge “pulsul” pe Twitter. Am câţiva pe care-i urmăresc şi sunt profi iar la rândul lor ei au sute sau mii de urmăritori. Am observat că în preajma unor evenimente cum au fost şi alegerile prezidenţiale, în timpul unor emisiuni cu rating ridicat au loc dezbateri în twittosferă şi au fost tipi care aruncau şi chestii faine (chestii=gânduri, idei).

Mi-a luat cam vreo şase luni să înţeleg … spiritul Twitter-ului. Nu cred că l-am înţeles nici acum foarte bine, dar am intrat în joc, în Twitter, în microblogging. Pe acest blog în coloana din dreapta sunt două secţiuni dedicate contului meu de pe Twitter.

Aşadar twitter-are eficientă celor împătimiţi de mass-uri!

Despre calm, agitaţie, tact

Săptămâna aceasta am fost mai puţin prezent pe blog. I-am simţit dorul … vroiam să am puţină vreme să scriu cu calm şi nu împins de la spate de … timp. Am avut de terminat revista pentru tineret Magnificat pe care unii dintre voi o cunoaşteţi bine şi chiar (tot unii dintre voi) şi colaboraţi. Vă mulţumesc că şi vouă mai ales acest proiect e încă în picioare la patru ani de la înfiinţare, ţinând cond că mari publicaţii de rang naţional au dispărut de pe piaţă. Suntem o publicaţie de nişă şi poate de asta în breasla noastră a fost susţinută. Am băgat ca migu’ s-o spun pe şleau şi ciobăneşte dar cu siguranţă merită.

Încă nici n-am intrat în subiectul titlului dar introducerea consider că şi-a avut locul. Aşadar pe fondul acestui timp strâmt în care trebuia şi vroiam neapărat să termin revista plus activităţile zilnice de la serviciu şi nu numai care sunt, m-au aruncat într-o stare de “jar” de … aveai impresia că “îţi fuge pământul de sub tine”. Ştiu că în comparaţie cu alţii care au de condus firme sau sunt mereu pe drumuri au target-uri la termene, deadline-uri, cam pălesc şi poate aceştia vor râde de mine că … vai ce mă laud acum că iaca mi s-a umplut oleac timpul. Nu e nicio problemă că s-a mai umplut, nu asta vreau sa scot în relief. Trebuie să mărturisesc că îmi şi place acest dinamism, simţi că trăieşti mai intens şi te lupţi cu fiecare provocare şi ai optimismul că o duci la bun-capăt. Ideea e alta … am rămas surprins puţin de mine, de faptul că azi mai ales am dus treburile şi modul de a le rezolva cu un calm şi mult mai aşezat ca de obicei. Pe lângă faptul că pornisem din capul locului că termin ce aveam de terminat, mi-au mai apărut pe drum, alte abateri, alte “te rog-uri”; parcă legile lui Murpy funcţionează perfect că .. atunci când eşti mai ocupat decât de obicei, şi uite atragi şi alte sarcini neprevăzute după tine. Ei … astăzi am reuşit cu un calm şi cu un aer bine fixat să îmi fac treburile. De regulă nu eram aşa în interior, dar în exterior mascam bine asta pentru a nu transmite şi altora din starea mea şi a nu supăra într-un fel. Acum am reuşit să mă concentrez real şi ideal … sunt mulţumit de asta că virgulă chiar dacă pierzi felii din timp, per general, per ansamblu ieşi mult mai bine la sfârşit. Calmul, răbdarea înţelepciunea ştiu că aparţin “oamenilor bătrâni şi cu barba albă” sau a celor care le place să spună că … au crescut mari, sunt maturi şi apţi în societate. E ok … până la faptul de a fi rigid cu maturitatea şi gândirea super-serioasă, riscând să cazi  într-un anumit fel de stres bine reflectat şi în jur. Până la urmă … flexibilitatea în echilibru şi calm fac foarte mult.

Mă gândesc la toate acestea (calm, răbdare, tact, diplomaţie) şi într-o relaţie cu partenerul de sex opus. Am fost, sunt şi doresc să rămân atent la aceste detalii care sunt principale forme de comunicare şi factori pentru buna-înţelegere. E mare lucru în general dacă, fiind agitat şi inabordabil, ai capacitatea de a te opri de a-ţi face un stop-cadru, un pause şi de a-ţi da seama că nu mergi pe panta normală, că în acel moment eşti după gratiile civilizaţiei şi a progresului în materie de bun simţ, armonie, frumuseţe …

Întorcându-mă la ziua de azi (care va deveni ieri, apoi un simplu 11 decembrie), aş vrea să fiu mereu aşa: mai calm, mai cu tact, mai diplomatic … mai finuţ . Nu ţin să spun cum am fost şi până acum, dar starea de spirit de azi îmi place enorm şi ştiu că depinde de mine să o pot menţine şi cultiva în continuare. A, mi s-ar putea imputa că sunt odihnit, dar tocmai că în ultimele zile dacă am dormit vreo 3-4 ore în rest muncă şi alergătură, excepţie a fost ziua de ieri când am participat la o întâlnire unde intr-adevăr a fost relaxare. Cam atât că … sunt între două alergături dar interesant e NO STRESS.

Un weekend calm, liniştit şi echilibrat!