Aniversare 70 de ani de căsătorie

Tocmai am participat la o ceremonie religioasă mai aparte. Un cuplu şi-a aniversat 70 de ani de căsătorie. Paaf! Poate le ajută Dumnezeu să prindă şi nunta de diamant, dar oricum şi 70 de ani e mai mult decât minunat. Sunt un pic “răsturnat”, nostalgic sau melancolic după această chestie, pentru că numai Tatăl ceresc îmi ştie viziunea despre această taină, deşi (ştiu că e ciudat) încă nu m-am căsătorit dar nici nu o voi face până în momentul în care nu am convingerea că “da, acum e ok”, chiar dacă acest fapt se lasă tot mai întârziat.

Câţi din cei care se căsătoresc azi, au o viziune de viitor, de a zidi, a fi şi a se ajuta împreună PE VIAŢĂ şi la bine şi la rău? Pe mulţi îi sperie termenul pe viaţă  mai ales pe cei care sunt de bani-gata sau visează ca treburile să fie pară-mălăiaţă. Azi într-o mentalitate unde mulţi înţeleg că sexul e în vârful piramidei unei relaţii, cum amarului să dureze lucrurile atâta vreme? Să nu fiu înţeles greşit: sexul îşi are partea lui importantă şi sfânt în căsătorie dar nu e chestia din vârf. A înțelege mai bine asta depinde de educaţie căci într-o lume ca cea de azi e tot mai greu de explicat, pentru că e alt nivel de moralitate. E suficient să întrebăm la cupluri căsătorite de multă vreme şi indiferent de convingeri religioase sunt sigur că nu vor spune că au pus sexul în vârful relaţiei lor, restul fiind banalităţi. Azi, după o vreme cică ne plictisim de partener dar dacă doar sexul a unit acolo şi atât, atunci normal că pe o perioadă scurtă sau puţin mai lungă lucrurile se schimbă şi înclin să cred că fiecăruia şi fanteziile îi sunt limitate. Nici nu îndrăznesc să mai continui că e bine să ai o anumită experienţă practică de viaţă, dar din ce văd la unele cupluri cu vechime şi copii mari … pot deduce liniştit cele de mai sus.

Am remarcat că aceşti bătrânei nu s-au plictisit deloc unul de altul nici după 70 de ani şi foarte important, din punct de vedere psihic erau super ok, în vorbă, comportament dat fiind faptul că cu o bună parte din ei după vârsta de 65-70 de ani nu te mai poţi înţelege, că asta e! El la 95 de anișori şi ea la .. 86-cred, erau destul de echilibraţi, bătrâneţea le-a afectat doar alte părţi ale corpului. Bătrânul a trecut prin două accidente rutiere la viaţa lui avute în perioada bătrâneţii şi încă e în viaţă. M-am tot întrebat ce i-a ţinut pe oamenii ăştia aşa de mult în viaţă, uniţi, împăcaţi cu ei, în bună înţelegere şi acum? Un răspuns ce a reieşit din poveştile avute cu ei a fost faptul că au fost cumpătaţi în sensul că nu s-au lăfuit, iar prin chestia asta s-au păstrat fizic, apoi normal au fost serioşi, harnici, consecvenţi, şi evident că nu au pus sexul în vârf . Au dus o viaţă echilibrată, au avut şi probleme financiare dar acest echilibru îi mai ţine şi azi printre noi. Ţi-era mai mare dragul să-i vezi că au reuşit, (nefiind o povară faptul că au stat atâta împreună), în chip plăcut să aniverseze aceşti 70 de ani, plus că au bucuria să-şi vadă copiii şi nepoţii aşezaţi într-ale lor.

Refresh sau relansare fotoraimi.blogspot.com

A trecut ceva vreme de când am şi blog de fotografie. Am schimbat mai multe teme (înfăţişări) dar cea care e acum, îmi place mai mult şi are multe şanse să rămână o perioadă de timp nedeterminată. În ultima vreme nici nu l-am mai actualizat, ba chiar mă gândeam să-l șterg, şi să public doar aici pe Raimondo.wordpress.com . Fotografia e însă o parte prea importantă din viaţa mea încât să renunţ cu totul la blogul de pe blogspot. Încă consider nevoia de a avea un loc separat dedicat hobby-ului meu.

Deci îmi relansez (din nou) blogul … sper să fiu mai constant cu postarea imaginilor şi să-l fac mai plăcut. În blogging dacă eşti constant şi publici lucruri frumoase, creşte de la sine numărul vizitatorilor. Pentru a te bucura calumea de roade, fireşte că trebuie muncă; un anumit timp dedicat pe zi sau măcar odată la două maxim trei zile.

Am deschis şi pe FACEBOOK o pagină de prezentare a foto-blogului care vine ca o completare dar şi cu albume foto care nu se vor regăsi pe fotoraimi, tocmai pentru ca să NU fie exact o copie la indigo, ci un loc de promovare pe care s-o concep în mod plăcut cel puţin pentru cei care s-au înscris.

În final welcome to new fotoraimi.blogspot.com!

Vizionare încântătoare!

Dor …

Nu ştiu de ce dar zilele astea m-a apucat un dor nesimţit de … Maramureş. Am scris şi aici pe blog despre călătoriile ce le-am făcut în “Ţara lemnului”, anul acesta de trei ori. Prima dată de revelion apoi în luna mai şi … de ziua mea. Mi-au plăcut locurile, ospitalitatea şi căldura localnicilor. Poate de asta mi-e dor … parcă nu mi-e aşa de dor de Italia precum mi-e de Maramu’, de “plaiul cu flori”. (O să-mi fie dor şi de Italia). Am revăzut creaţiile foto din Maramu’ şi le-am repus în valoare AICI. În rest … e ok. E aşa de frumoasă toamna când încă soarele îşi mai arată chipu-i splendid cu un pic de raze călduţe. Se apropie noiembrie, luna în care probabil vom simţi şi mângâierea fulgilor de nea (nu de porumb) :p şi apoi decembrie – luna cadourilor şi a bucuriilor.

Da, exemplul convinge!

Weekend-ul ce tocmai trece (a trecut) am ieşit puţintel; sâmbătă am fost la Bocsig (jud. Arad). În această localitate în urmă cu 70 de ani trecea la Domnul o fată destul de tânără pe nume Rafila Găluţ care –se spune- că ar fi purtat Rănile Domnului Nostru Isus Cristos. Acest fapt a fost cercetat cu seriozitate de medicii din acea vreme şi de comisia de preoţi din cadrul Episcopiei Greco-Catolice de la Lugoj. Un raport a fost trimis şi la Sfântul Scaun privind acest caz. Momentan nu s-au dat decizii finale în privinţa beatificării acestei fete, adică să fie recunoscută de sfântă, lucrările în acest sens aflându-se în curs de desfăşurare. Întotdeauna când Biserica Catolică se află în pusă în astfel de situaţii, pot trece mulţi-mulţi ani în care cazul respectiv să fie studiat în amănunt şi cu seriozitate până la acordarea unui verdict final. O scurtă biografie a Rafilei Găluţ puteţi citi AICI.

Şi anul acesta ca şi anul trecut m-am ocupat de partea foto. Deja iaca a trecut un an de când folosesc acelaşi aparat Fujifilm S6500fd. Mă gândesc cu jilţ la un Nikon ori D90 ori D300. Ştiu că “nici n-am pretenţii”, dar dacă nu acum, într-un viitor nu prea îndepărtat voi face pasul, însă vreau să mai învăţ cu ceea ce am în dotare. Au ieşit fotografii frumoase dar ca împătimit ce sunt, clar că vreau mai mult. A! Click AICI dacă vreţi să vedeţi pozele.

Mă întorc de la partea artistico-tehnică la partea spirituală, creştină. Chiar dacă în mod oficial Biserica nu a dat un verdict asupra unor revelaţii particulare din secolul trecut, unii oameni au trăit o viaţă creştină exemplară. Am mai spus-o: exemplul convinge, e de fapt proverb latinesc. Oameni care au verticalitate şi personalitate în sfinţenie şi nu numai, reuşesc să tragă după ei prin felul lor de a fi, alţi oameni. Isus ne-a arătat aceasta cel mai bine, fiind modelul prin excelenţă. A avut urmaşi, apostoli, apoi apostolii la rândul lor alţi urmaşi şi tot aşa pentru că au fost nişte modele pozitive care au convins prin felul lor de trăire. Aşa, apropiindu-ne de zilele noastre, acei (puţini oameni) care ştiu să fie modele, atrag pur şi simplu fără să te combine cu papagalul. Sigur şi această fecioară Rafila Găluţ a fost un model de credinţă binevenit pentru biserica din Bocsig în acea vreme.