Remember Veneţia

Deja a trecut o lună de când am fost la Veneţia. Chiar dacă am stat doar vreo câteva ore, am făcut multe fotografii. Am urcat (pe net) câteva dintre cele mai ok ca să le împărtăşesc cu voi, acum la exact o lună după …

Am fost în Veneţia de două ori până acum; credeam ce e mai curată şi mai îngrijită, dar aşa cum e, “ceva” te atrage şi te face să te îndrăgosteşti de … comune di aqua e le gondole. Chiar dacă arhitectura tinde uşor să se degradeze, oraşul e în continuare încântător şi turiştii continuă să apară cu acelaşi entuziasm. Click pe imagine şi veţi putea vedea mai multe fotografii pe care le-am făcut cu exact o lună în urmă.

Buon giorno

La o săptămână de când m-am întors din Italia, iată revin în locşorul meu drag online pe care l-am neglijat mai bine de zece zile. Dacă în săptămâna în care am fost plecat au apărut postări planificate din timp, culmea, când m-am întors şi aveam ocazia să scriu n-am făcut-o. Într-un fel mă justific şi motivul principal nu este că n-am avut vreme si e că … nu am avut prea mare chef, chef cu sensul de inspiraţie şi dorinţa de a scrie, iar când nu am starea necesară, decât să scriu aiurea şi să mă forţez, mi-am zis că mai bine nu scriu.

Bun. Sunt atâtea de povestit. Am fost din nou dincolo după doi ani şi ceva. În iunie 2007 fusesem la Viena la un prieten vreo cinci zile. Acum am fost în Italia (Veneţia, Padova, Roma, Orvieto) opt zile. Când apăruse anunţul legat de ieşirea în Italia, din start mi-am spus nu. Mi-am pus bariere ba financiare, sau că nu am chef etc. Totuşi era o ocazie faină şi se merita şi financiar şi datorită faptului că echipa era ok. Banii n-au mai fost o mare problemă mai ales atunci când îţi doreşti cu tot dinadinsul şi din nu plec am ajuns la da, plec. Mai aveam câteva zile de concediu la fix pentru această ieşire care de fapt a fost un pelerinaj pentru tineri.

Pe 20 am plecat cu un microbuz nu foarte nou, dar mai ok decât îl credeam. Am plecat din Timişoara şi am ajuns seara la Padova în Italia. Am dormit în apropiere de Bazilica Sf. Anton după care a doua zi am pornit spre Roma, dar în drum am avut o oprire mai importantă: Veneţia. N-o să intru în detalii în această postare căci e probabil să scriu câte ceva separat despre ce am văzut şi pe unde am fost.

Am ajuns pe 21 la Roma. Acolo am stat cel mai mult, până în 27 dimineaţa. La Roma am cam văzut următoarele: muzeele Vaticanului, Bazilicile: “San Pietro”, “Santa Maria Maggiore”, “San Giovani in Laterano” şi “San Paulo fuori le mura”. Am fost la audienţa generală cu Papa Benedict al XVI-lea, am fost la mormântul Sf. Petru şi la catacombe. Am trecut şi prin renumitele pieţe ale Romei: P-ţa Navona, P-ţa Di Spagna şi Fontana di Trevi. Am fost la Pantheon şi la Colegiul “Pio Romeno”. În ultima zi am fost la mare în staţiunea Lido d’Ostia (lângă Roma). De fapt în Lido eram cazaţi.

A fost super, chiar dacă trebuia să ne trezim dis-de-dimineaţă ca să fim la rezervările ce le aveam (San Pietro, catacombe, muzee, şi audienţa cu Papa). Pe lângă faptul că am fost o trupă faină, P. Răzvan, organizatorul a ştiut să ne ducă la fix la obiective. Legat de partea foto nu mă înghesui să spun prea multe căci … cu siguranţă vor fi postări cu fotografii şi poate voi scrie ceva despre cum am văzut aceste locuri ca fotograf amator.

Dat fiind faptul că această ieşire a fost un pelerinaj “pe urmele apostolilor” targetul principal era cel spiritual, cel puţin o licărire, o schimbare interioară (fie ea mică sau mai mare), în ceea ce priveşte credinţa, sau –mai bine-spus- relaţia personală cu Dumnezeu. E adevărat că … fericiţi sunt cei care nu au văzut şi au crezut, dar când eşti atât de aproape de locurile istorice unde s-au întâmplat momente importante din credinţa creştină … nu poţi să nu ai un colocviu cu tine personal. Mi-a plăcut mult o frază pe care am întâlnit-o aici: "Pentru cei care cred în Dumnezeu, nici o explicaţie nu este necesară, pentru cei care nu cred în Dumnezeu, nici o explicaţie nu este posibilă."

Despre acest pelerinaj am scris un articol pe site-ul www.tgcl.cnet.ro . Tot acolo am făcut o selecţie foto de pe aparatele celor care am participat.

Cu siguranţă voi mai reveni căci opt zile de Italia (de străinătăţi nu le poţi trece aşa de uşor cu vederea)

Ieşire la Nădrag

Weekend-ul ce tocmai s-a scurs mi l-am petrecut altfel decât de obicei. Am făcut o ieşire cu tinerii de la biserică la Nădrag. (o localitate destul de aproape de Lugoj). Cea mai mare parte a grupului a plecat de vineri iar o parte mai mică printre care si eu, am venit de sâmbătă. Am mers cu corturile. Am crezut că o să avem surprize cu vremea dar spre norocul nostru nu a plouat decât foarte puţin sâmbătă. În rest aer curat, voie bună, un pic sălbăticie, drumeţii, diverse jocuri de la cărţi la fotbal, volei şi mâncare la grătar şi din conserve.

A fost minunat. Nu am inspiraţie să dezvolt prea mult, nici pe site-ul de tineret unde am pus-o de o mică relatare, nu m-am lungit … am avut parte de momente pentru exercitarea pasiunii, adică foto din plin (mai multe fotografii AICI). Am dormit un pic mai greuţ în cort, adică la un moment dat mi-a fost frig dar spre dimineaţă mi s-a părut senzaţional. Auzeam glasul pădurii redat de păsări şi susurul apei … e ceva, delicios ce … nu mai auzi la oraş, poate pe la sate ici-colo. Mi-a plăcut acel cadru de dimineaţă dar trebuia să mă trezesc căci datorită frigului trebuia să fac scurte vizite la toilette.

Ideea cu care am plecat în această tabără a fost pe lângă voia bună şi relaţionarea cu cei din jur … chestia de a lăsa orice urmă de tehnologie în bernă. Deci no, internet, no telefon … and other. Din păcate nu am reuşit 100%, pentru că la un moment dat am ascultat muzică de pe telefon, dar am reuşit să nu pot fi căutat şi să vorbesc la telefon decât cu ai mei spunându-le că sunt bine şi asta de pe telul altuia (mulţumesc Ana!).

E binevenit ca din când în când să te mai rupi de tehnologia cotidiană (TV, Internet, telefon) şi să … te “îmbuibi” de natură, să auzi materia (plângând sau râzând, depinde de starea ta), să simţi cum te încarci pozitiv după o asemenea experienţă. Iniţial vroiam să nu vin la Nădrag, apoi mi-am găsit compromisul: merg, dar de sâmbătă. Nu-mi pare rău că n-am venit de la început .. e exact cât mi-a trebuit pentru a reveni cu alte forţe în Cita di Lugoj.

Fost-am plecat …

Au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai intervenit în spaţiul meu drag virtual. Scusi! adică să-mi fie ruşinică. Am fost plecat la INTC (ineteceu ) adică la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic.

Ce sunt INTC-urile? Sunt întâlniri cu tinerii din toate diecezele şi eparhiile catolice din ţară care au loc într-o anumită dieceză sau eparhie odată la trei ani. În cadrul acestui eveniment se organizează timp de 4 zile aproximativ, diferite programe culturale, spirituale şi recreative specifice pentru tineri. Pe lângă aceste programe tinerii au ocazia să se cunoască mai bine între ei şi să-şi împărtăşească tot felul de experienţe, fie în discuţiile pe grupuri fie în alte moduri. Se leagă prietenii (bune ), şi în general e o voie bună.

Anul acesta INTC-ul s-a ţinut la Baia-Mare iar organizator a fost Episcopia Greco-Catolică de Maramureş. Ok! Cum a fost, lasă detaliile astea? Bine le las dar ăia care habar nu au cu ce se mănâncă un INTC trebuie să afle pe scurt. A fost ca de obicei super-fain! Din punctul meu de vedere aş mai fi stat o săptămână chiar dacă fizic era destul de obositor pentru că plecai de dimineaţă de la locul de cazare care era destul de departe şi te mai întorceai doar seara târziu. Probabil după cum spuneam starea generală de voie bună îţi anula oarecum şi autosugestiv oboseala. M-am revăzut cu persoane dragi cu care m-am întâlnit tot mai rar în ultima vreme, am întâlnit în sfârşit persoane pe care le-am cunoscut mai întâi pe internet şi cu care mă înţeleg fain. S-ar putea vorbi atât de mult despre acest fel de întâlniri naţionale de tineret, dar nu întotdeauna ai şi chef. Un exemplu veritabil, de când m-am întors de la Baia-Mare de o săptămână aproape, nu am avut tragerea inspirativă în nicio zi de a scrie aici pe blog despre eveniment. De abia azi, sincer o spun, mă forţez să relatez ceva, sec-nesec dar cumva-cumva.

Am făcut multe fotografii. ha-ha-ha, era de aşteptat să te lauzi cu asta! Ba nu, nu mă laud, nu înseamnă că a face multe fotografii sunt toate faine. Dacă sunt 50% dintre ele ok, sunt mulţumit. Am făcut şi în virtutea faptului de a avea de unde alege, dar unele sunt comune, seci, altele sunt mai deosebite. Un album cu fotografii realizate de mine de la INTC se găseşte aici. Fotografii de la eveniment se găsesc pe site-ul întâlnirii www.intc2009.com şi pe site-ul de care mă ocup www.tgcl.cnet.ro  Pe TGCL am lucrat zile întregi de când m-am reîntors pentru că am văzut că dintr-odată am foarte mulţi vizitatori. În prima zi de la întoarcere au fost peste 200 apoi în celelalte zile până azi tot peste 100, lucru record. Acest fapt m-a avântat să postez vreo 800 de poze grupate în aproximativ 20 de albume foto şi acestea bine alese din tona ce o acumulasem de pe mai multe aparate.

Ziua mea de naştere s-a nimerit a fi exact pe perioada acestei întâlniri. Cred că e prima dată când îmi cade ziua de naştere şi eu nu sunt acasă în oraşul în care m-am născut. Anul acesta s-a nimerit aşa de fain că am avut parte de o călătorie în Maramureșul istoric, însă din păcate deşi a fost bine, fain şi frumos cu cei care am mers, regretam că nu reuşeam să ajung să fiu şi cei care au fost alături de mine în noaptea de 24 spre 25. Chiar regretam sincer acest aspect; iniţial credeam că maxim seara voi ajunge să fiu şi cu ei, dar sejurul nostru s-a întins până către miezul nopţii. Mda … şi în această zi maramureşeană mi-am pus aparatul la bătaie dar despre asta sper să am cheful necesar de a scrie separat.

La o săptămână după INTC sunt sigur că evenimentul încă mai e în memoriile celor care au fost, adică flacăra se stinge greu pentru că a fost superb. Felicitări organizatorilor şi peste trei ani vom merge la Iaşi la următorul INTC. Până atunci se mai pot întâmpla multe, inclusiv înaintarea uşoară-n vârstă dar sufleteşte sunt sigur că voi îmbătrâni mai greu sau poate deloc (?).

INTC Baia-Mare 22-26 iulie 2009

Din nou în Ţara Lemnului

După ce am avut parte de unul din cele mai frumoase revelioane în Maramureş sau cum îmi place să-i mai spun Ţara Lemnului, weekendul ce tocmai a trecut am fost din nou pe acele plaiuri superbe. Cu ce ocazie? Una binecuvântată în orice caz! Am participat cu o parte din grupul greco’ de la Timişoara şi cu Pr. Răzvan la nunta lui Paula. Prima nuntă în Maramureş la care am fost după ce în urmă cu 5 luni participam la primul revelion tot acolo. A fost extraordinar. Drumul într-adevăr e lung dar ajuns acolo te reîncarci. Frumuseţea zonei, oamenii şi nu în ultimul rând anturajul cu care am fost, au constituit factori pozitivi de relaxare. Altfel-spus mai simplu am fost o gaşcă mişto, într-un loc splendid, deci relax frate! Nunta a fost mare şi faină. S-a ţinut la Casa de Cultură din localitatea mirelui şi au fost nu mai puţin de 700 de persoane! E şi prima dată când particip la o asemenea nuntă de anvergură.  Ca împătimit de fotografie, atât pe parcursul nunţii, cât şi pe parcursul sejurului la Maramu’  am tras la cadre în prostie. Aproximativ 2 Gb de poze. Peisaje dar şi portrete. Dintre ele jumătate îmi plac, iar din jumătatea aceea, 20% sunt cele mai ok. Şi ca să nu fiu egoist, la finalul relatării, se află un album foto. La întoarcere ne-am oprit la Săpânţa unde am vizitat Cimitirul Vesel şi unde din nou camera foto a fost în lucru

În concluzie, m-am îndrăgostit de Maramureş. De fapt dragostea mi-a crescut căci primul impact cu zona a fost în mai 2006 când am fost la INOMC (întâlnirea operatorilor Massmedia Catolică din Ro), iar al doilea, de revelion acu 5 luni tot la Ieud, locul de naştere a lui Hruşcă. A meritat atât pentru a fi alături de Paula şi Simi care şi-au spus DA forever, cât şi pentru plaiuri şi oamenii de acolo care mi-au lăsat o caldă impresie. Personal de abia aştept să mai poată fi ocazii de a vizita “Ţara Lemnului” atât pentru frumuseţea ei, pentru noi cadre foto şi nu în ultimul rând pentru prietenii (=Paula în primul rând) ce mi-am făcut acolo de curând. A fost tipul acela de ieşire care îl bănuieşti din timp că va fi reuşit şi se întâmplă să fie mai fain decât ai bănuit.

Poi Casă de Piatră, binecuvântări şi naştere de prunci sănătoşi le doresc mirilor. Mulţumiri pentru invitaţiune şi pentru găzduirea caldă cu ospitalitatea specifică maramureşenilor, de care am avut parte.

În Ţara Lemnului

Sinaia

Revin după mai bine de o săptămână cu câteva impresii de la weekendul ce l-am petrecut la Sinaia cu tinerii de la bise’ care au participat la un campionat interdiecezan de fotbal. Mai multe detalii si foto AICI. Eu şi cu încă un prieten nu am jucat. Faptul acesta ne-a permis să putem vizita împrejurimile zonei şi dacă anul trecut am ratat obiective ca Sfinxul, Babele şi Castelul Peleş, anul acesta am făcut tot ce mi-a stat în putinţă sa ajung să le văd şi să le fotografiez. Mai întâi am urcat sus pe platou la Babele şi Sfinx. Am avut parte de o vreme bunucă, vântul era în toi dar peisajul era splendid. Vârfurile încă mai erau acoperite cu zăpadă, dar puteai vedea şi verdeaţă. Un peisaj coloristic excelent. O altă chestie ce mi s-a părut spectaculoasă a fost norii de pe cer care izbeau vârfurile din apropierea noastră. Vorba aceea: acolo unde cerul se întâlneşte cu pământul. A fost superb, dar chiar dacă e vară şi frumos, e bine să ai ceva în cap să nu te treacă vântul aşa de tare. La întoarcere am resimţit destul de puternic efectele diferenței de presiune.

În ziua următoare am mers să vizitez castelul Peleş. Auzisem despre el lucruri frumoase şi neapărat am ţinut să merg, dar nu ca simplu vizitator, ci şi ca fotator amator. Aşa că, m-am echipat cu aparatul foto si trepiedul pentru că în muzee de regulă nu ai voie să fotografiezi cu flash. Ajuns la Peleş am luat o grămadă de cadre de afară. Înăuntru pe lângă biletul de intrare, am plătit şi taxa pentru foto care era de două ori mai mult decât biletul. Ţin să spun că nu-mi pare rău că am plătit o astfel de taxă pentru că aveam trepiedul şi puteam să iau şi cadre ok. Unii ghizi s-au uitat urât la mine şi chiar unul m-a atenţionat de ce am luat trepiedul. Am vrut să-i spun de la obraz câteva lucruri dar nu era cazul că nu a comentat mai mult. Interiorul e extraordinar. Am plecat cu o impresie diferită (în sensul bun) despre ideea de regi, castele şi lux monarhic. N-am mai apucat să văd Castelul Pelişor dar nici nu mai aveam răbdare în ziua aceea.

Cam astea au fost momentele turistice mai mari din sejurul de la Sinaia. La întoarcere, am oprit la Ocna Sibiului să facem o baie în acele bălţi sărate. A fost minunat, eu cu încă un prieten ne-am dat cu nămol care, cică e bun pentru reumă şi articulaţii.

Am ajuns acasă cam răcit, dar revigorat fizic de la acele băi, şi mental de la sejurul reuşit. Făcând o mare grămadă de fotografii, mi-a trebuit timp pentru sortări şi am tot amânat această postare. Avusesem o săptămână plină şi la lucru iar acasă s-a nimerit tot altceva. Mă pregăteam apoi pentru plecarea la Maramureş la o nuntă despre care voi scrie în curând. Am avut nişte zile mai încărcate şi pe lângă că timpul era scurt nu aveam nici dispoziţia necesară să scriu. Deşi o fac acum după ceva vreme, sper ca frazele aşternute şi imaginile să vă încânte puţin.