Satio idou versus 5800 XpressMusic

Zilele trecute m-am jucat cu două telefoane “proaspete” Sony Ericsson Satio U1i şi Nokia 5800 XpressMusic. Care mi-au plăcut mai mult? Sincer, nu pot spune care anume, pentru că amândouă se completează. La ambele modele tastatura clasică a fost înlocuită cu touchscreen-ul.

                        

Satio (idou) e frumos ca design, afişaj meniuri şi se deosebeşte net de toate modelele-cred prin ameţitoarea cameră foto de 12 megapixeli. Faza cu camera foto e de-a dreptul premieră pentru că 12 megapixeli întâlneşti mai mult la unele camere foto DSLR şi la compacte de vârf. Oare mă întreb ce e? Telefon cu cameră foto sau cameră foto cu telefon? Am făcut o fotografie pe care o puteţi vedea mai jos şi am rămas interzis: rezoluţia e de 4000×2250 iar poza cântăreşte 2.21 mb!! Cam cu chestia asta a ieşit mai bine şi în vârf la rampă modelul de la Sony Ericsson. Preţul încă e usturător: în jur de 520 euro. 

La 5800 XpressMusic am remarcat calitatea sunetului şi parcă touchscreen-ul funcţiona un pic mai bine. Camera de 3.2 megapixeli păleşte în faţa lui Satio dar, important, are lentile Carl Zeiss. Preţul e pe undeva pe la 320 euro.

Dezavantajul la ambele modele este la baterie: nu ţine foarte mult dar pe undeva e şi normal la ecranele de 3,5 inch şi la 16,777,216 culori.

Mi-au plăcut amândouă aparate. Nu m-aş putea decide care e învingătorul în preferinţele personale; chiar dacă Satio-ul conduce uşor, nu întruneşte o majoritate La amândouă modele touch screen-ul (oricât de mare ar fi ecranul), încă îmi pare incomod, dar dacă acesta e trendul, ne vom acomoda mai devreme sau mai târziu.

Deocamdată la nivelul pieţei de azi a mobilelor Satio-ul e un telefon de fitze, iar 5800 de la Nokia îl văd ca un terminal în sfera business-ului. Mai trebuie să treacă ceva vreme ca la aceste modele să li se schimbe statutul fiind accesibil publicului un pic mai larg. Îmi amintesc în 2006 când a apărut K800i de la Sony Ericsson şi era anunţat ca primul model cu cameră Cybershoot, 3,2 Mp, blitz xenon … mi se părea uluitor. Avea un preţ cam ca al modelului Satio de azi.

Lumea telefoanelor mobile evoluează rapid.

M-am hotărât să demisionez

Subsemnatul, vă aduc la cunoştinţă hotărârea irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de ADULT pe care o deţin acum abuziv.

După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă.

Vreau să desenez cu cretă colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu, şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu mânuţele şi traficul care îi aşteaptă.
Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roşie, fără să mă intereseze cât costă asigurarea pe anul viitor.
Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.
Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-mă cu uimire de ce adulţii nu fac la fel.
Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă, atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chemă la masă când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi pasa de cât de puţine lucruri ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam.
Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar.
M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare.
Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificării etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi fără bani, ura, bârfă.
Am aflat despre materialism nedialectic şi mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ţi se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Jenică repetentul, atunci când jucam fotbal în curtea şcolii?
Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotrăvită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului “Speranţei”, navigând cu “Toate pânzele sus” şi pe mama citindu-mi despre Iosif şi fraţii săi.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericit!

Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuţiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile căţărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi şi citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri şi frunze de fag, în spatele grădinii.

Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netăiată, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic.

Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu întrebat: “Ce-o să te faci când o să creşti mare?”, deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm şi să-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi căderi de avioane. Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu.

Vreau să am iarăşi şase ani şi jumătate. Fiţi voi mari şi importanţi, şi ocupaţi, şi îngrijoraţi. Eu vreau să cresc MIC!

VIA la trecut punct ro

B‘u!

Sunt mai multe categorii de oameni:

– cei care sunt ei înşişi în toate situaţiile,
– cei care nu sunt ei înşişi aproape deloc
– cei care reacţionează LA FEL în anumite situaţii (pavlovieni) :p
– cei care atrag … cei care NU atrag
– cei care … ş.a.m.d

Normal, cunosc din aceste categorii şi mi-e sincer greu să critic vreuna, de ce? Pentru că … sigur mă regăsesc p-acolo şi s-ar putea să fiu în cea pe care simt nevoia s-o critic, deci cu musca pe căciulă. Dar … cine sunt eu ca să judec? Oare judec bine, după ce principii, criterii, “măsurători şi barometre” de tipologii sociale mă iau oare?

Am vrut să ajung aici pentru că în jurul meu se critică la greu (şi dacă o spun nu înseamnă că sunt nevinovat), dar atunci când critica nu e constructivă … nu e ok. De asemeni nu e ok nici când critici “pe Gogu” fără ca el să fie de faţă.

Deci,

Be yourself! Fii tu însuţi/însăţi.

Ce simplu şi fain sună! Nu poţi, eşti complexat de tine? Ce să-ţi spun? Nu fii fraier. Dacă exişti înseamnă că ai şi ceva de spus, iar unii oameni cu handicap fizic dau dovadă de echilibru extraordinar! Ştiu că fiecare cu caracterul lui care e egal cu tăria sau slăbiciunea (de caracter), dar suntem aşa de liberi să fim ceea ce ne dorim şi mai ales putem să nu în a fim copii xerox (chiar şi numai în unele momente) după vip-uri şi alţii din show-biz.

Da, e  delicat şi fiecare o va înţelege în felul lui, inclusiv eu … dar nu am scris neapărat cu gândul de a face furtună-n pahar, ci doar … pentru a ne pune mintea la contribuţie cu privire la personalitatea noastră. Ştiu că mai sunt şi psihologi, preoţi, sunt bineveniţi pentru sufletul şi spiritul societăţii, dar uneori cineva, îţi poate înmuia şi linişti interiorul. Nu cred că nu aţi pățit-o.

Be you (B’u)!

Bine de ştiut!

Imaginea de mai sus se adresează celor care habar nu au de o chestie (normal până aici) dar care în loc să caute pe net, să muncească un pic pentru a se documenta, pun întrebări aiurea sau trimit mai departe aberaţii pe e-mail sau pe mess’.

Link ideal şi pentru răspândacii care trimit diverse e-mail-uri sau mass-uri pe IM gen:

te rog citește cu atenție acest mesaj cu grijă … care a fost trimis de președintele yahoo Jay Rusell…aici este președintele Jay Rusell: Îmi pare rău să vă anuntz ca yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Dacă vrei să păstrezi contul tău gratis trimite mesajul acesta la toţi din lista ta,

sau mass de sezon:

pe 27 august, orele 00.30 vom Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de grasă ca luna plină,

sau mesaje de tip hoax (despre care am mai scris AICI):

În zilele următoare trebuie să fiţi atenți în a nu deschide nici-un mail intitulat "INVITATION", indiferent de cine este expeditorul acestuia. Este un virus care "deschide" o torţă olimpică care arde discul rigid al PC-ului. Acest virus va veni de la o persoană pe care o aveți în agendă. De aceea trebuie să divulgați acest mail. Este preferabil să primiți de 25 de ori acest mesaj decât să primiți virusul şi să-l deschideți. Dacă primiți un mail intitulat "INVITATION" nu-l deschideți şi stingeți imediat PC-ul. Este cel mai periculos virus anunțat de către CNN clasificat de către Microsoft ca: "virusul cel mai distructiv care a existat vreodată". Acest virus a fost descoperit ieri după-amiază de către MC Afee, şi nu exista deocamdată "antidot" împotriva acestuia. Acest virus distruge sectorul zero al discului rigid unde informația vitala este ascunsă".

sau mass-uri filantropice:

Salvați o viață! HORAŢIU 0720544954 Dacă ștergi mesajul asta jur că nu ai o inimă! Bună, numele meu este Carmen şi am un copil nou născut, numit Raresh. El înseamnă tot ptr mine, şi recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din păcate eu şi soțul meu nu avem bani nici măcar să plătim facturile lunare, dar am făcut o înțelegere cu YAHOO şi AOL şi am căzut de acord ca ptr fiecare persoană care primește acest mesaj să primim 5 cenţi in schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din listă şi ajută-ne! Dă-l mai departe te rugam!

E aşa de simplu, gândeşte de şapte ori şi fă-o odată!-spun nemţii. Verifică mai întâi ce primeşti “Google is your friend” iar de întrebat poţi să o faci doar după ce ai săpat (Google is your friend, is your friend, is your friend, is your friend … înţelegi?)

În rest, mare atenţie că … Nu tot ce zboară se mănâncă decât dacă nu doreşti să ai gusturi şi să te comporţi efectiv ca o maşinărie de trimis veşti automat.