M-am întors de la Stână

Aproape că o săptămână am lipsit de pe plaiurile natale. Am fost la Stâna de Vale (Jud. Bihor) la o întâlnire de tineret organizată de Biroul Pastoral al Eparhiei de Oradea. Am participat pentru a doua oară (şi consecutiv) la ediţia de anul acesta a forumului “Fondacio”. De fapt forumul fiind la a doua ediţie, pot spune că am participat la toate ediţiile ţinute în ţară. Ce este Fondacio? Am scris şi anul trecut aici, dar reiau ideea:

Fondacio a apărut în anul 1974, este o mişcare internaţională care reuneşte creştini (catolici, ortodocşi şi protestanţi) într-un spirit ecumenic. Aceşti creştini se întrunesc cu regularitate pentru a se ruga, pentru dialog, aspecte legate de formare şi de acţiona. Pedagogia Fondacio se bazează pe experienţa de a asculta şi şi se adresează întregii persoane: corp si spirit, inima şi motiv, familie şi viaţa profesională…

Fondacio se angajează în special în rândul tinerilor, cuplurilor si familiilor, bătrânilor, lideri în societate şi de oameni într-o situaţie de excludere sau de sărăcie. Astfel Fondacio oferă timp pentru reflecţie şi de locuri pentru formare profesională. Fondacio iniţiază şi, de asemenea, gazdele de programe economice, sociale şi de educaţie adaptate la nevoile ţării.

Astăzi Fondacio numără 3500 de membri în douăzeci de ţări de pe patru continente.

Comunitatea Fondacio este recunoscută de Biserica Catolică (privat de o asociaţie de credincioşi diecezană dreapta) şi este legată cu cel protestant şi biserici ortodoxe. (Mai multe şi mai clare detalii puteţi citi AICI)

Anul acesta au participat în jur de 40 de tineri din Eparhia de Oradea şi Eparhia de Lugoj. Din Eparhia de Lugoj au fost mult mai puţini, cam 4 cu tot cu subsemnatul. Surpriza plăcută a fost că pe lângă noi (cei 4) au fost invitaţi şi Pr. Răzvan împreună cu soţia Adela de la Timişoara, pentru a ţine meditaţii şi conferinţe. Bineînțeles că alături de Răzvan şi Adela a fost si Maria, fiica lor de un anişor. Deci până la urmă am fost 7 suflete din Eparhia de Lugoj. Pr. Răzvan a vorbit tinerilor în ziua de 15 august despre relaţia cu Dumnezeu iar Adela a vorbit despre relaţia cu aproapele, o zi mai devreme.

Tema întâlnirii de anul acesta a fost: “Ce mă preocupă pe mine ca tânăr azi?”. Forumul s-a axat pe trei mari părţi: partea spirituală (Sf. Liturghie, adoraţia, Rozarul, cântece) ce a implicat sufletul, apoi partea de conferinţe şi meditaţii ce implica intelectul şi atelierele sportive ce implicau fizicul, corpul. Dacă am amintit de o parte din conferinţe cine le-a susţinut, acum urmează şi cealaltă parte: în prima zi d-na Raluca Man ne-a vorbit despre relaţia cu sinele iar a doua zi conferinţa relaţia cu aproapele a fost prezentată atât de D-na Adela cât şi de D-na Ana Pop. Ambele conferinţe s-au desfăşurat interactiv, cu aplicaţii practice lucru ce ne-a captat atenţia mai bine. Aceste conferinţe se ţineau de dimineaţa după micul dejun până la prânz. După masa de prânz ne pregăteam pentru ateliere. În prima zi am avut atelier de coborâre în rapel, tiroliană şi pod indian, deci chestii de munte. Sincer nici anul acesta nu m-am avântat la niciuna dintre ele din cauza răului de înălţime pe care nu-l aveam în tinereţile copilăreşti dar acum se pare că îl am. Am făcut fotografii dar şi acestea cu o oarecare teamă pentru că nu aveam unghiuri bune şi pe lângă acestea a mai venit şi ploaia. Acum stând şi gândindu-mă mai bine, poate regret puţin că nu am făcut anul trecut tiroliana pentru că era într-un spaţiu mai accesibil decât anul acesta, dar nu e un regret mare şi partea negativă e că gândirea mea aplana mai mult în ideea că aş fi  făcut-o mai mult ca să am ce arăta altora ce viteaz sunt decât faptul în sine de a te bucura de acele acţiuni efectiv şi aşa mai bine că nu m-am băgat. A doua zi în schimb la atelierul de dans a fost super. Îmi place să dansez dar nu le am foarte bine cu dansurile. Mi-am mai reîmprospătat cunoştinţele de la atelierul de anu’ trecut. Şi atelierul de expresie corporală a fost deosebit. Iniţial nu am vrut să particip, vroiam să rămân la dans căci îmi plăcea, dar din respect am venit şi a meritat. Am participat doar la o parte din atelier cea meditativă, la cea de mişcare am făcut pas.

Legat de partea spirituală, pe lângă sfintele Liturghii din fiecare dimineaţă, pe 14 seara s-a ţinut o frumoasă Adoraţie Euharistică iar apoi am mers în procesiune pe un deal în apropiere unde ne-am rugat Rozarul. Era întuneric, seară, acel aer curat şi liniştea de la munte au creat un cadru de rugăciune extraordinar. De fapt aceşti factori sunt externi, intensitatea pe care a trăit-o fiecare este de natură subiectivă. În cazul meu pot spune că a fost bine dar puteam da mai mult. Pe 15 august Sfânta Liturghie s-a ţinut în aer liber la aproximativ 1 km de mers de la cabană, într-un loc de unde aveai o panoramă superbă. Am avut parte de vreme ok, dat fiind faptul că înainte cu două zile tot ploua. Tot acolo în aer liber, după Sfânta Liturghie a avut loc şi meditaţia ţinută de Pr. Răzvan despre relaţia cu Dumnezeu.

Pe lângă aceste trei mari părţi: spirituală, intelectuală şi fizică, voia bună, jocurile şi drumeţiile au fost la loc de cinste la acest forum. Pe 15 dupămasa am vizitat “Izvorul Minunilor”. Vroiam să nu merg, dar în ultimul moment m-am răzgândit şi chiar dacă a fost obositor, a meritat drumeţia. Izvorul nu mi s-a părut cine ştie ce, dar ca şi cultură generală e bine că am fost pe-acolo.

Înainte de a trage vreo concluzie nu pot trece peste faptul că şi de data aceasta eram de nedezlipit de aparatul foto. Am făcut multe fotografii aproape 3 Gb şi jumătate dar am şi avut la ce să fac. Chiar dacă mi-am impus să nu mai fotografiez enorm de mult ci mai bine mai puţine dar mai bine gândite, tot s-au strâns multe imagini, dar din pasiune şi atât

Concluzie? (De data aceasta scrisă şi evocată la câteva zile după forum). A fost ok. Organizarea bună, locaţia excelentă. Eu personal m-am simţit bine, chiar dacă după câteva zile mă invada oboseala. Cu toate că programul era încărcat, partea foarte bună era că nu aveam timp să ne plictisim şi timpul a trecut repede. Atâta vreme cât suntem tineri şi vrem să ne trăim viaţa cât mai intens nu ne putem plânge aşa repede de oboseli şi lucruri minore. Important e să nu apară plictisul în general.

Şi anul trecut după forum am gândit un pic mai altfel, mai sănătos, mai natural, mai cu poftă de viaţă şi mai deschis la a accepta atât părţile bune cât şi cele mai puţin bune care ne dau târcoale. Şi anul acesta pot spune că forumul mi-a dat teme de gândire şi de meditaţii .. una dintre ele e faptul felului de a comunica cu cei din jur, adică de a fi mai deschis în relaţia cu aproapele şi de a-l înţelege înainte de a lua o decizie sau de a-i spune o vorbă care ar putea … oxida relaţia. Pentru aceasta trebuie să reflectez destul de bine şi mai întâi la relaţia cu sinele. Am văzut că se poate şi că sunt oameni, familii care comunică aşa de frumos şi sănătos. La acest aspect am început să mă gândesc mai serios şi sper să pot schimba ceva în bine. Dacă reuşesc să am un bun echilibru atât în relaţia cu sinele cât şi cu aproapele, cred că şi relaţia cu Dumnezeu poate fi mult mai ok.

Îi felicit sincer pe organizatori şi pentru ediţia de anul acesta a Fondacio-ului şi chiar dacă până la anul viitor se mai pot întâmpla multe, mă gândesc să particip şi la următoarea ediţie.

Un album foto cu aproape 200 de fotografii găsiţi AICI

Plec la Stână

De mâine, 13 august şi până duminică 16 august voi fi la Stâna de Vale (Jud. Bihor). N-am fost niciodată. Sper să fie fain. Particip pentru a doua oară la forumul Fondacio. Anul trecut s-a ţinut la Oradea şi am scris despre AICI. 

Aniversare 1.000 de ani

Am fost, a fost superb, s-a terminat. Unde am fost? La Alba-Iulia la un simpozion al arhiviştilor, bibliotecarilor şi muzeologilor ecleziastici organizat de Arhiepiscopia Romano-Catolică în cadrul jubileului aniversării a 1.000 de ani de când a fost înființată Arhidieceza lor de către St. Ştefan. Au fost două zile pline, obositoare dar a fost foarte fain. Organizarea excelentă, mulţi participanţi, majoritatea din Ungaria. Pentru mine a fost mai nasol că nu ştiu maghiară şi eram în super minoritate. Sesiunile de comunicări susţinute în limba maghiară erau traduse şi în limba română, şi viceversa. Cei pe care-i cunoşteam cel mai bine era cei cu care de fapt am şi venit o bună bucată de drum: colegul meu din Timişoara Claudiu şi ulterior l-am cunoscut mai bine şi pe colegul lui de serviciu, Ioji baci cum îmi place să-i spun.

În prima zi pe lângă participarea la sesiunile de comunicări am vizitat câteva obiective din oraş. Am fost la un centru de restaurare cărţi vechi apoi la Arhiepiscopie unde am vizitat arhiva (impresionant de mare) şi câteva camere din incinta Arhiepiscopiei. Am vizitat apoi expoziția milenară care era deschisă tot în palatul arhiepiscopal, am fost în Catedrală (Sf. Mihail) şi apoi la renumita  bibliotecă Batthyaneum.

A doua zi am avut “excursie de studii şi de documentare”, deci plecare pe teren. Am vizitat mai întâi biserica reformată din comuna Ighiu (Jud. Alba), apoi am vizitat ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cricău (Jud. Alba) a cărei datare este din sec XIII. Am mers apoi la Aiud unde am vizitat colegiul Bethlen Gábor mai precis biblioteca documentară şi muzeul de ştiinţe naturale. După prânz am mers în Jud. Hunedoara unde am vizitat mai întâi Castelul Corvineştilor din Hunedoara, Biserica de la Densuş şi Biserica reformată de la Sântamaria Orlea (sec. XIII). Desigur am făcut multe fotografii la care lucrez acum şi pe care o să le puteţi vedea în curând. Ne-am întors epuizaţi de oboseală dar mulţumiţi de ceea ce am văzut. Noaptea am şi plecat spre casă şi aşa am mai câştigat niţeluş de timp.

Da, mi-a plăcut atât pentru vizitele făcute cât şi pentru faptul că ne-am simţit bine şi organizatorii (Rita, Anna-Mária, Pr. Küsi şi câţiva teologi de la seminar) care au fost aproape de noi ca de altfel de toată lumea chiar dacă au fost aproape 200.Mă bucur că am reuşit să-mi fac legături noi cu ceilalţi din breaslă (arhivişti, bibliotecari şi muzeologi ecleziastici) din ţară în special căci neştiind maghiară nu am reuşit şi cu cei din Ungaria. A fost o experienţă frumoasă care m-a ajutat să văd că se poate şi că nu sunt singur sau singuri (mă refer sub aspectul contactelor căci cu Timişoara ţin legătura frecvent).

P.S.: am scris o relatare mai oficială despre eveniment AICI, şi pe lângă relatare mai găsiţi şi un album foto AICI cu foto-uri făcute de mine.

Armata e cu noi!

Pe 25 aprilie am participat la sărbătorirea Zilei Infanteriei Române. Să nu mă întrebaţi de ce la Lugoj s-a sărbătorit pe 25 aprilie şi nu în 30 când se sărbătoreşte de fapt, pentru că nu i-am întrebat nici eu pe ei. Probabil că na, 30 nepicând în weekend şi în 1 sau 2 mai era cam incomod de sărbătorit, au făcut-o acum. Eu (alături de cei mai mari şeful+colegii din curie) am participat la cimitir la omagiul adus locotenentului erou Petru Laţcu. După aceea am mers cu toţii pe platoul din faţa Casei de Cultură unde le-am făcut poza de grup, după care a urmat agapa la Cercul Militar.

Săptămâna aceasta am fost mai aproape de oficialităţile locale, inclusiv de Primar, mai întâi joi, 23 aprilie cu ocazia Zilei Mondiale a Cărţii şi a dreptului de autor şi sâmbătă 25 aprilie, cu prilejul sărbătoririi Zilei Infanteriei Române. N-o scriu ca să mă dau mare, dar am observat că în faţa unor persoane publice cu rang mai înalt să zicem, am un altfel de comportament impus sau neimpus de situaţii; nu ştiu poate aşa e natura mea ori aşa am fost obişnuit. De multe ori aceste tipuri de persoane publice dacă nu au în spate o oarecare experienţă de viaţă, îţi poate insufla o stare stânjenitoare, fie că eşti sau nu, mai timorat din fire. Fiind mai aproape de Primar zilele astea, am avut ocazia să-l cunosc niţeluş mai bine; sincer mi se pare un om deschis, natural vorbeşte simplu cu tine şi nu se dă-n figuri că tu eşti tu, iar el e EL, iar lucrul acesta te ajută să poţi purta o conversaţie normală de la om la om. La fel mai pot da exemple cunoscute-mi cum ar fi … cu şeful meu (miroase cam a linguşeală dar jur că nu e aşa), doar atât spun, că poţi vorbi cu el ca de la om la om. De la aceşti oameni ai de învăţat ca atunci când ajungi şi tu sus (în caz că ajungi) să nu te dai rotund şi să fii om. Sunt şi acei oameni care când ajung CINEVA, nici nu le ajungi la nas, şi se întâmplă de regulă să uite prin comportamentul lor de unde au plecat, dar asta e viaţa şi lumea de azi! Din fericire nu cunosc încă asemenea persoane şi nu îmi amintesc să fi intrat în astfel de tangenţe. Sper ca norocul în acest sens să mă poarte şi pe mai departe, deşi în viaţă sunt şanse să dai şi peste aceştia.

Ziua de sâmbătă deci a fost frumoasă, cu unii din cadrele militare mă ştiam şi, deşi au grade însemnate şi sunt în rezervă, ştiu să fie oameni, lucru de apreciat.

Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor

“Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat”.
Immanuel Kant

Sincer (şi spre marea mea ruşine de bibliotecar) până anul acesta nici nu ştiam că există o asemenea zi decretată la nivel mondial de către Consiliul General al  UNOESCO încă din anul 1995. Şi la Lugoj s-a marcat această zi printr-o întâlnire la Sala de Consiliu a Primăriei unde au participat bibliotecari din instituţiile şi scoliile lugojene, editori, scriitori, jurnalişti, critici literari, elevi pasionaţi de carte şi nu în ultimul rând Primarul oraşului D-lul Francisc Boldea. Alături de Pr. Marius Pop am participat şi eu ca delegat, reprezentând Biblioteca Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj.

Impresii? Mă bucur că există o astfel de zi în care suntem invitaţi să reflectăm la ideea de carte (de citit, nu de joc sau de credit ). Lectura azi e din ce în ce mai … rarisim practicată. Dacă pe vremea când eram în liceu acum 10 ani, încă exista plângerea că se citeşte tot mai puţin, azi e dezastru pentru că internetul este un mijloc puternic şi comod de informaţie. Este util dar depinde foarte mult de educaţie ca generaţia de azi să înţeleagă rostul limitat al fiecărui mijloc de informare, comunicare şi formare, adică al internetului, al mobilului şi al cărţii. Cartea rămâne simbolul pentru cultură. Desigur nu cu toţii suntem pasionaţi de citit, însă lectura ne poate ajuta foarte mult în a gândi şi exprima liber, de a nu fi manipulaţi şi în a avea o cultură generală. Eşti cu siguranţă alt om când citeşti.

Îmi aduc aminte în copilărie pe vremea lui Ceaşcă (adică Ceauşescu) accesul la informaţie era atât de restrâns. Tatăl meu citea pe vremea aceea zilnic literatură, romane .. cât cuprinde. Lucrul acesta l-a ajutat ca mereu să fie deschis în gândire şi să aibă poziţii echilibrate. Nu ştiu cum a reuşit să nu fie membru de partid. Orice îl întrebam ca şi copil îmi putea răspunde fără probleme. Într-o lume ca cea a Epocii de Aur erai constrâns de situaţii să cunoşti mai mult, ori pe vremea aceea cu televiziunea publică ce îţi dădea două ore dintre care 90% erau realizările Partidului şi ale Tovarăşului Iubit, ziare … doar “Scânteia” care aduce deosebite elogii regimului, radioul la fel … te agăţai deci de carte de literatură, cu sete şi pathos. Astăzi când avem atâtea opţiuni şi libertate de a citi la greu … nu ştiu dacă vom cunoaşte vreodată senzaţia cu care înaintaşii noştri citeau cărţile în alte vremuri. Şi astăzi tatăl meu mai citeşte câte un roman-două … dar TV-ul şi filmele au cam luat locul.

În studenţie citeam mai mult ca azi, citeam atât pentru curs, dar citeam şi pentru mine şi mă simţeam altfel. Astăzi, deşi lucrez într-un mediu unde-s înconjurat de mii de cărţi, de multe ori parcă “nici nu le văd” ..  e ciudat. Chestia e că nu lucrez numai cu cartea şi pentru carte şi de aceea sunt si zile în care parcă nici n-ar exista pentru mine.

Astăzi (23 aprilie) am reflectat mai mult asupra lor. Tot în cadrul evenimentului marcat la Primărie am avut plăcerea să cunoaştem doi scriitori ai oraşului: cel mai tânăr şi cel mai bătrân. Pe cel mai tânăr, Paul, îl cunosc de câţiva ani de la biserică şi vine şi la activităţile grupului nostru de tineret. Am scris câteva gânduri AICI despre curajul lui de a-şi pune visele în practică, lucru pe care mulţi dintre noi ne cramponăm aşteptând ori un moment anume care  fras’ … putem fi siguri că vom avea parte de el? De multe ori ne e frică, sau ne gândim că nu avem bani sau altele … dar el la 17 ani şi-a materializat primul proiect început în urmă cu câţiva ani. Felicitări şi de admirat faptul are în proiect un nou roman.

În concluzie … să nu uităm din când în când să mai punem mâna pe vreo carte care ne place şi nu uitaţi: de Sf. Gheorghe sărbătorim şi cartea şi drepturile de autor.

Blaj: a doua şi a treia zi

Dimineaţa am început-o cu cele spirituale. Am vizitat catedrala greco-catolică a Blajului unde am ascultat cu toţii Sf. Liturghie. După micul dejun, am continuat lucrările celei de a doua zi de întâlnire. Pornind de la teoriile temei, am ajuns încet-încet să abordăm aspectele practice cu care fiecare se confruntă la locul unde-şi desfăşoară munca. Discuţiile au continuat şi în a doua zi într-o manieră degajată dar constructivă din punct de vedere al opiniilor.

După masa de prânz m-am revăzut cu o bună prietenă de mulţi ani: scumpa de Ioana. Fireşte că m-am bucurat s-o revăd şi ea la fel şi aşa ne-am lansat în poveşti bucurându-ne de faptul că ne-am revăzut după aproape 4 ani. A fost fain că s-a nimerit să fie în Blaj, căci ea locuieşte la Cluj. Ne-am văzut în două etape: la prânz şi seara.

Întorcându-mă la întâlnire, după masă am avut în mijlocul nostru un ierarh, un episcop: PS Vasile Bizău, Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore al Bisericii Greco-Catolice. Tot dupămasa după lucrări organizatorii (adică Pr. Adin Pop) ne-eu pregătit o superbă surpriză. Am vizitat Castelul de la Cetatea de Baltă (lângă Jidvei), acel castel care apare pe sticlele vinurilor de Jidvei. Am avut parte de câteva degustări de vin alături de D-l Ioan Buia, directorul complexului de vinificaţie. A fost o atmosferă superbă şi o cină cum rar am mai avut parte. Mi-a plăcut şi ambientul care te ducea liniştit în secolele trecute. La întoarcere am vizitat parohia de la Cetatea de Baltă unde este un preot tânăr şi o biserică nou-construită ce anul acesta va fi sfinţită. Seara m-am întors relaxat dar şi epuizat. M-am întâlnit şi cu Ioana (din nou) dar nu am stat prea mult.

A treia zi care era şi ziua de încheiere, la fel ca în ziua precedentă am început cu Sfânta Liturghie, urmată de micul dejun, după care ne-am reunit pentru concluziile întâlnirii. Printre concluzii s-a stabilit locaţia următoarei întâlniri INOMC: la Oradea tot în martie anul viitor. Sper să pot participa şi acolo căci tema se anunţă interesantă, dar până atunci nu îmi rămâne decât să fac şi eventual după puteri, să sporesc treaba la mine în ogradă.

A fost frumos şi la această ediţie de INOMC. A fost un bun prilej de a ne motiva unul pe altul indirect mai mult de a prinde un nou entuziasm în ceea ce facem şi mai ales acolo unde e doar un operator media în biroul de presă, încurajarea pentru aceştia a fost mai mare-cred.

Am promis legătură către comunicatul oficial al întâlnirii. Iat-o AICI!