Partea a doua: Hi5 – despre contul meu

Odată cu apariţia în scumpa noastră limbă, cu îmbunătăţirea serviciilor şi apariția a tot felu’ de aplicaţii şi jocuri, Hi5-ul a devenit din ce în ce mai “greoi” şi deja de anul acesta mi-a trecut uşor prin gând de a abandona contul pe aceste motive, dar încă nu m-au supărat în aşa fel încât să decid asta. Totuşi în momentul de faţă Hi5-ul mă mai avantajează pentru că acolo când pun câteva imagini, sunt vizualizate de o mare parte din prieteni şi cunoscuţi fără să pierd vremea cu “strigări” cum şi ce mi-am pus.

Recunosc că … fac exces în cantitatea de imagini urcate acolo chiar dacă triez mult din poze. Anul trecut ajunsesem la 502 imagini şi peste 15 albume ce-i drept în patru ani. Totuşi erau multe şi am vrut să le şterg pe toate şi să las doar o imagine, însă unele erau prea faine ca să nu rămână. Am şters mai bine de jumătate, dar în ultima vreme am avut şi am ce arăta. (mai ales că fotografia înseamnă ceva special pentru mine) cu toate că … nu pun fotografii artistice ci  mai mult cu mine, legate de mine şi de viaţa mea. Am lăsat doar şase albume şi tot mi se pare mult, dar le-am structurat în aşa fel încât EU să fiu în centrul evenimentelor şi nu evenimentele să troneze. Un exemplu de album “Eu, de-a lungul anilor” acolo pot intra câte 3-4-7 fotografii de la diverse evenimente sau ieşiri. Alt exemplu de album: “Nu numai eu” unde pun fotografii de grup cu una, trei sau zece persoane. Ştiu că aceste albume pe termen lung se vor umfla, mi se par mai uşor de manevrat în timp ce dacă mi-aş face album la fiecare ieşire şi eveniment ar apărea o puzderie de ele şi multe după un scurt timp ar trece pe linie moartă + că pare mai greoi de parcurs aşa. Aşa merg cu câteva albume principale care-mi reflectă mai multe aspecte din modul cum mă desfăşor.

În final dacă aveţi vreme şi chef, vă recomand să mai treceţi pe la hai cinciu’ meu care e aici, pentru că l-am updatat cu fotografii din ultimele două săptămâni în special din Italia.

Partea întâi: pur şi simplu despre Hi5!

Un subiect mai “bestial” nici că puteam debita pe ziua de azi. Şi totuşi de ce scriu despre Hi5? Pentru că e un loc de socializare care în România se pare că s-a înfipt bine în poziţie de lider în social-networking. Numărul vizitatorilor e oarecum direct proporţional şi cu numărul utilizatorilor. Cred că 9 din 10 care navighează pe Hi5 au un cont deschis acolo, iar 7 sau 8 din 10 au şi câteva poze.

Nu sunt pornit negativ pe Hi5, deşi alături de programele de IM (adică Yahoo!Messenger cel mai folosit pe la noi) îţi papă timpul frumos şi bine de tot dar nu e vina lor ci a noastră. Intră în categoria serviciilor pe care încă le mai tolerez bine în momentul de faţă. Hi5-ul e avantajos până la un punct. De exemplu pe Hi5 am dat de foşti colegi de liceu şi de facultate cu care nu ştiu dacă mă voi mai întâlni aşa de curând. Le-am putut vedea din poze ce au mai făcut sau care mai e viaţa lor. Chiar dacă ar afişa doar 2-3 fotografii ar fi suficient, dar majoritatea pun mai multe. E un mod de sharing simplu şi la obiect care la noi a prins rating/teren în schimb ce la nivel mondial tronează Facebook-ul care deşi e mai curat grafic ca Hi5, încă nu m-am putut obişnui cu el. Acolo am dat de alţi foşti colegi chiar şi de unii care nu am crezut că or să intre în lumea social-networking-ului.

Mă irită Hi5-ul prost înţeles cu fetele minore mai ales care-şi pun poze sexy la limita eroticului, dar nu numai că-şi pun poze, ci comentariile proprii de sub imagine sunt horror din punct de vedere al IQ-ului. De aici a cam pornit şi s-au generalizat termenii, speciile şi indivizii gen pitzi şi cocalari care ştiţi prea bine ce sunt. Toate aceste pete negre izvorâte din Hi5 care are mulţi useri de genu’, ajunge să fie prost văzut şi e tras în jos, dar cei care sunt în spatele rețelei normal că le convine căci e trafic şi rating ceea ce înseamnă bani frumoşi. Au început să introducă tot mai multe reclame şi pe mine parcă mă sufocă vizual. Îmi amintesc anul când mi-am făcut cont de hi5. Era prin 2004, nu exista în limba română şi era mai rudimentar grafic, adică mult mai simplu ca azi, dar atractiv. Profilurile erau cu puţine pozele userilor erau destul de decente. Era mult mai fain şi ca Facebook-ul care azi încă se mai ţine “elitist” în faţa Hai cinciului. Dar, vedeţi că lucrurile s-au schimbat şi în ciuda acestor schimbări, dacă vrei să-ţi păstrezi o linie, trebuie să găseşti ceva nou de care să fii şi tu mulţumit şi cei care-ţi vizitează profilul.

Hai cinciu’ încurajează copyrightul

Am vrut să-mi copiez o poză din imaginile ce le am postate pe Hi5 (hi-cinci) şi când dau Save as surpriză: mi-a salvat o chestie, o porcărie în format gif 1×1 dar în niciun caz fotografia care o doream. Na, ce chestie, mi-am zis! Hi cinciu’ pune căpăstru pe poze. Am încercat şi la pozele altora şi … acelaşi lucru. Am intrat în setările contului la confidenţialitate secţiunea foto, dar acolo nu am dat de posibilitatea de a alege dacă vreau sau nu ca cineva să copieze poze. Deci HI5-ul se pare că a început să încurajeze drepturile de autor ale fotografiilor propriilor useri. Nu-i rea chestia dar ca aproape în orice lucru (din păcate sau fericire) există o alternativă :p. Chiar dacă e impusă interzicerea de a copia o poză, nedându-ţi posibilitatea de a alege tu acest lucru, intenţia adminilor de la Hi5 e binevenită protejându-ţi altfel identitatea şi furtul de imagine de cei care nu se ştiu a copia şi altfel o imagine nu numai cu save as.  Cu această oprelişte, hi 5-ul se vrea a fi un serviciu socially care tinde către seriozitate, Un serviciu care vrea să-ţi vină oarecum în ajutor pentru a nu apărea mai apoi pe alte site-uri şi bloguri, sau a ajunge de râsul şi batjocura altora care te pot “desfiinţa” fie că eşti tu bolovan şi postezi poze aiurea, fie că sunt ei rău intenţionaţi şi prea batjocoritori.

 

1. Salvarea unei imagini de pe Hi5

 

2. Rezultatul salvării (un amărât fişier GIF 1×1 de 43 de bytes)

 

3. La setările de confidenţialitate secţiunea FOTO nu ai posibilitatea de a “debloca” copierea de imagini