A face complimente e … mirific
Normal! ar suna un răspuns la unison din partea majorităţii. Ne simţim bine când ni se face un compliment. Îţi creşte stima de sine (a nu se confunda cu mândria) şi încrederea în tine. Sunt oameni care chiar dacă spun că … nu-i afectează complimentele (şi opusul complimentelor) cu siguranţă iau în calcul pulsul, adică ce aud despre ei fie bine sau nu.
Ce înseamnă compliment (luat ca substantiv neutru)? Înseamnă Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
Complimentul îl poţi adresa … oricui (iubită, amic, cunoscut, părinte, etc). Până aici e ok şi persoanele în cauză în general răspund plăcut la reacţie.
Când suntem îndrăgostiţi radiem de dorinţa de a-i face complimente persoanei iubite (logic 
). Ce se întâmplă dacă … ti-e drag de cineva (doar ţie) şi îi faci complimente? La început poate că e ok dar apoi devine iritabil. Orice lucru în exces e cel puţin iritabil. Corect, de acord! Dar sunt şi cazuri în care ştii de o limită şi nu exagerezi cu complimentele chiar dacă ţi-e drag de nu mai poţi (numai ţie) şi persoana respectivă tot îţi dă semnale reci la orice intensitate şi limită ai face complimentele.
Hmm … delicat. Sunt oameni care –mai mult- sunt reci şi tăioşi dacă le faci un compliment indiferent în ce relaţie te afli cu ei. Probabil că e vorba tot de stima personală de sine. Au probabil o părere negativă despre ei şi când cineva le adresează lucruri pozitive … prima reacţie aşa de fracţiune de secundă e “nu-mi vine să cred”, apoi în cealaltă fracţiune gândul “mă ia la mişto, e linguşitor, e fals” şi de aici reacţia tăioasă la un compliment pe care tu l-ai făcut cu toată sinceritatea şi felul de a-ţi arăta stima, consideraţia şi afecţiunea faţă de el/ea.
Hmm .. ciudat. Revenind la … complimentul făcut de cineva căruia îi este (doar lui) drag de noi, am păţit cazuri şi chiar dacă nu eram foarte bucuros că îmi adresa complimente, le apreciam şi aveam o oarecare recunoştinţă în acest sens. Încercam să-i răspund plăcut dar cu atenţie în aşa fel încât să nici nu se simtă jenant dar nici de a-i da vreo altă speranţă. Nu e uşor dar se poate. Cum? Nu există un răspuns stas, ci e diferit de al om la om, de la relaţie la relație.
A răspunde frumos unui compliment şi în cazul acesta nu înseamnă şi nu se interpretează că lucrurile se schimbă. Aici ţine de fapt de măiestria fiecăruia în materie de comunicare şi feeling;
A face complimente e … frumos, e ca şi cum ai face cadouri dar în alt fel. Şi atunci când faci un cadou şi primeşti feedback negativ sau auzi tot repetând politicosul-fals “nu trebuia”, începi să te simţi un pic oripilat.
Viaţa nu ştim cum ne este (scurtă sau mai lungă). Faceţi complimente, spuneţi frumos ceea ce simţiţi, dar nu exageraţi dacă nu merge. Eu cred că merită .. e o chestie ce ţine de socializare şi comunicare iar mulţi nu prea au curajul s-o facă, dar e bine pentru ambele părţi. Ne simţim şi altfel după: de regulă mai bine, mai umani, mai deschişi mental şi sufleteşte.
Închei, spunând sincerely că nu am scris acest post ca să “lovesc” în anumiţi oameni cu care am interacţionat de-a lungul vremii în acest sens sau cu vreun apropo asupra cuiva. Sincer este un punct de vedere obiectiv şi constructiv, o părere la ideea de compliment care desigur nu a fost total epuizată în aceste gânduri.
