Gânduri către toţi, inclusiv către mine

Materialul lui Tudor Chirilă Scrisoare către liceeni, (varianta audio aici şi varianta text aici), m-a determinat să-mi dau puţin cu părerea la mersul de azi al lucrurilor pe aici prin România.

Mda … Tudor, într-un mediu în care hoţia, şpaga, ipocrizia şi incultura nu numai că sunt la putere dau au devenit şi o modă, materialul pe care-l propui liceenilor şi generaţiei în formare, poate că majoritatea îl vor lua în derâdere sau îl vor privi ca pe o morală utopică, bla-bla-uri sau alte chestii puerilissime. Într-o lume bolnavă, conspirativă şi plină de suspiciuni şi neîncredere unii te-ar lua de ipocrit precum că ai fi făcut acest material la comanda unei instituţii sau asociaţii anume, sau că … vrei să-ţi faci popularitate ieftină, să fii ăla bun ş.a.m.d. Oricare ar fi targetul, ceea ce ai spus e un lucru minunat care e de bun augur şi cine are urechi de auzit să bage la cap, că spui de alea bune! Nu ştiu dacă această generaţie are cumva tupeul şi imboldul necesar să conştientizeze că dacă nu luptă muncind să-şi deschidă orizonturile şi gândirea încă din şcoală când mai este vreme pentru a acumula un bagaj puternic în spate, va fi mai naşpa’. "Europa cumpără inteligenţă" … e aşa de super fraza! Sistemul şi mentalitatea cocalar-consumistă e destul de puternic impregnată azi la noi şi a te cultiva pare bizar pentru ăştia mulţi care gândesc aşa.

Cred că cea mai bună şi eficientă armă în care îţi intră toate alea bune (muncă, învăţat, educaţie … ) este exemplul bun personal. Dacă ai coloană vertebrală, nu verterablă şi vrei să gândeşti tu nu prin a împrumuta din jur, dacă munceşti/înveţi (şi nu-ţi furi căciula), dacă eşti onest, ai omenie, nu te dai gogoaşă, în timp poţi vedea efecte bune şi în jur. Totul e să nu te zdruncini şi să te descurajeze sistemul care parcă intenţionat e făcut să acţioneze aşa ca o sulă mereu aţintită spre tine. Contează mult să fii deschis şi sociabil, "înţelept ca şerpii şi blând ca porumbeii". Dar ca să fii aşa trebuie să lucri/să lucrăm mereu la caracterul şi cultura noastră nu numai în şcoală; contează să ştim a ne alege sursele de calitate "adevărate" când ne informăm, să gândim şi să avem un bagaj de cultură generală care automat ne deschide mentalitatea şi perspectivele.

Dintotdeauna exemplul a convins, adică e molipsitor oricare ar fi el. Dacă eşti un exemplu bun şi ai acumulat bagaje, încet-încet 1,2,3 se vor da după tine şi aşa se conturează şi apoi se solidifică micul nucleu din jurul tău. Mai multe mici nuclee bune pot răzbi şi învinge fâlfâieliile mentalităţii majoritare de consum şi kitsch. Binele învinge răul chiar dacă răul îţi dă impresia că e mereu suveran şi are mai des posesia mingii.

Luminiţa nu se va vedea prea curând, adică roadele poate vor începe să le culeagă doar copiii noştri; cât despre noi …  s-a tot spus că suntem "generaţie de sacrificiu" în sus şi-n jos deci orice am face, pe noi de fapt scrie sacrificiu şi dacă vrem şi dacă nu vrem să începem să schimbăm ceva în mai bine. Aşa că măcar de am avea cap să nu ne sacrificăm degeaba privindu-i şi pe micuţii noştri – ză next jenereişăn – că se zbat tot aşa într-o mizerie şi mentalitate asemeni sau mai groaznică.

Tudor mulţumim pentru imbold, însă mesajul trebuie să treacă dincolo de spaţiul tău şi al celor de acord cu tine aici pe online. E ca şi cu o predică în care preotul spune tot aceloraşi enoriaşi fideli bisericii că nu e bine să lipsească de la slujbă. Cam aşa e şi aici … publicul tău în mare majoritate e de acord cu ideile tale dar acestea e important să ajungă şi la urechile celor care nu sunt de acord şi care poate s-ar gândi un pic că AI DREPTATE!

Altă postare pe această temă a unui prieten din my blogroll: Alexandru P. - “Mesaj pentru noi”

Despre Mess’

Nu am vorbit deloc până acum despre un program de mesagerie instant. Aveam de gând însă de multă vreme. Dacă te aflii pe acest blog al meu pot pune pariu că ai sau ai avut cel puţin odată în viaţa ta un cont de mesagerie instant. Cei mai mulţi folosim mesageria instant de la Yahoo! căruia îi spunem simplu: “mess”. Cam aşa arată rețeaua mea socială de prieteni şi cunoscuţi de pe mess:

Fireşte că nu au intrat toţi din listă. Se poate vorbi atât de mult despre mess’. Cert e că pentru mulţi dintre noi a devenit un mod cotidian de viaţă. Parcă nu mai ne putem concepe ziua când suntem în faţa calculatorului conectat la internet fără mes’ deschis. Chiar dacă facem altceva messu’ trebuie să ruleze; el ne anunţă în primul rând sosirea unui e-mail nou, dar acesta de multe ori e un pretext. Dincolo de aceasta, suntem curioşi să vedem cine e pe mess’ în “my network socially”. Da, practic în mess’ am reţeaua mea socială de prieteni şi cunoscuţi. Cred că nu odată aţi citit da capo al fine toate statusurile ce majoritatea din listă le pun în funcţie de starea sufletească pe care vor s-o împărtăşească în reţea. De la mesaje profunde, citate, găseşti link-uri, mesaje trăznite sau pur şi simplu nimic în dreptul fiecărui ID. E interesant că poţi observa şi “studia” din avatarul şi statusurile prietenului tău din listă felul cum îşi raportează modul de viaţă faţă de reţeaua socială de pe mess’. Unii îşi schimbă foarte des avatarul şi statusul, alţii o fac mai rar sau chiar deloc. Eu am tendinţa sau defectul nici nu ştiu ce este, ca să-mi schimb des avatarul şi statusurile. De multe ori statusul e însoţit de un link.

Totuşi dacă stăm s-o judecăm la rece, a sta pe mess’ fără un scop anume e o mare pierdere de vreme. Nu mi-e uşor s-o spun căci nu de puţine ori am stat pe mess’ aşa pur şi simplu. De cele mai multe ori chiar dacă mesu’ e deschis, este căci m-am obişnuit cu el şi pe lângă faptul că mă anunţă în timpi reali că a venit poşta, îmi place să arunc la anumite intervale de timp un ochi să văd care e “pulsul” listei, statusuri şi link-uri noi din care mereu unul sau două par interesante. Am momente când sunt invizibil total sau parţial şi când sunt online. Când sunt pe invizibil, înseamnă că ori nu am chef să comunic via mess’, ori am ceva de lucru la comp. N-o spun ca să mă justific ci doar să punctez o chestie în care nu cred că-s singurul, şi anume: mă enervează groaznic ĂIA care folosesc acele programe care te depistează că eşti invizibil numai ca să-ţi arate el că “e tare” şi te-a descoperit, numai te trezeşti cu un mesaj de genu: “băă stai pe invizibil, te-am detectat” … Păi dacă stau pe invizibil ce nu înţelegi? Ori am de lucru dar vreau să ştiu când îmi vine poşta şi nu am chef de pierdut timpul şi de poveşti. Stresanţi de ăştia la câteva abateri îşi primesc “permanently offline-ul” şi se poate ajunge chiar la “ignore” deşi încerc să nu merg aşa departe. Eu sincer nu folosesc programe pentru detectat prietenii şi cunoscuţii pe mess …. din principiu am evitat aceste programe. Dacă el aşa simte şi doreşte de ce pixu meu să-l deranjez fără vreun motiv întemeiat?  O altă fază teribilă: eşti online, te vezi în listă dar îţi pui însemnele la status că eşti ocupat. Mulţi nu te cred şi te deranjează fără probleme. În mod normal pentru toate acestea există soluţii mai mult sau mai puţin amiabile, de la faptul de a-i spune frumos că nu poţi vorbi până la … certuri şi alte lucruri neplăcute.

Mă pregătesc să închei şi am lăsat în final ideea de bază. Pentru cei care folosesc messu’ în aşa fel încât comunică cu cei apropiaţi care stau lângă el în bloc sau în cartier, sau agaţă o tipă sau un tip, ori îşi întreţin relaţia pe mess’ când au posibilitatea de a o face în realitate, după mine cred că e chiar grav. Realul rămâne mai presus decât virtualul mereu. Niciodată stările sufleteşti pe care le exprimăm pe mess’ prin acele emoticoane mexicăneşti şi spun “mexicăneşti” pentru că sunt extrem  de galbene (rasa galbenă), nu or să înlocuiască si satisfacă realul. Atunci când te întreţii cu gaşca sau prietenul cel mai bun în realitate e altceva sau când îţi poţi privi iubita/iubitul în ochi fără breşe emoţionale de comunicare, ai punctat bine pentru fiinţa ta. Sunt unii dependenţi de net şi mess’ care ajung să realizeze că realitatea e cea mai tare şi nu virtualul. Felicitări celor care conştientizează asta, dar sunt şi cei care se refulează în virtual şi în viaţa reală devin incomunicabili şi inadaptabili la reţeaua reală a societăţii. Nu mai vorbesc de limbajul prescurtat (mn, tn, scz etc) care pentru adolescenţi a devenit mai mult decât uzual şi de care se lovesc şi profii la şcoală .

Comunicarea virtuală a devenit şi este un fenomen interesant care dacă nu ştim să-l folosim cu măsură şi cap, riscăm să pierdem ritmul real şi să fim daţi la o parte în lumea rerală în favoarea celor care sunt echilibraţi şi în aceste lucruri.

Probabil TO BE CONTINUED … adică pa rumânski: VA URMA!

Poţi reuşi?

(Cică) noi te putem ajuta!

Un “rău necesar” sau un “viciu plăcut”? Suntem atenţionaţi prin diferite campanii până şi pe pachet că: "nu miroase a bine la sănătate". Cu toate acestea NOI alegem … de e bine, de e rău.

Condoleanţe celor care nu reuşesc să se lase,
curaj şi succes celor care încearcă să se lase,
felicitări celor care s-au lăsat!