Ajunge cu neaua!

De vreo câteva zile zăpada ce acoperea întreg peisajul urbei în care-mi desfăşor veacul a început să se topească. Mai întâi pica de pe acoperişuri deci trebuia să fii un pic atent că te trezeai cu un calup în spinare. Acum curge într-o veselie apa din streșini iar pe trotuare mai sunt porţiuni în care fosta zăpadă, transformată ulterior în gheaţă, devine o imensă baltă. Nu mi-a plăcut niciodată fleşcăiala de după ninsori. Când ninge e frumos chiar dacă e musai să-ţi cureţi trotuarul din faţa casei sau a blocului, dar dupaia când trebuie să se mai şi topească … e aiurea. E ca şi cum ai participa la festivalul berii la care te simţi bine, dar apoi după, vezi cum străzile-s pline de gunoaie care urmează a fi îndepărtate înainte de răsăritul soarelui de către cei de la salubritate.

Poate am scăpat de iarnă cel puţin de zăpadă. Vreau să văd din nou mai mult verde, să simt mirosul parfumat al livezilor, să aud ciripituri noi şi mai vii de păsărele şi nu în ultimul rând să umblu mai lejer îmbrăcat. Mai vreau şi altele dar nu fac obiectul acestei postări.

Mda … de ce am scris despre chestia asta banală? Azi pe când veneam de la serviciu, în drum spre casă pe lângă faptul că mă feream de apa ce curgea de pe case şi ocoleam din plin bălţile din faţa mea, în auzul susurului topirii zăpezii mi-am zis că o să scriu despre asta. Efectiv pur şi simplu ….

12 februarie: zăpadă, frig, o zi obişnuită de iarnă

Nici bine nu mă trezisem azi dimineaţă că-l aud pe tatăl meu exclamând scurt pe doi ca niciodată: “ninge!” M-am uitat iute pe fereastră că de regulă omul nu e aşa de impresionat şi … când am văzut cu ce poftă fulgii de omăt umpleau peisajul, am rămas un pic surprins. Mi-am spus în gând; “mda, o zi diferită cel puţin din punct de vedere al vremii”. După cafeaua de dimineaţă care nu e neapărat un obicei dar e un moment pe care-l preţuiesc şi la care am tabieturile mele, am ajuns la munci şi cum a trecut, cum nu a trecut vremea, iaca a sosit şi momentul plecării către casă.

Zăpada începută de dimineaţă am crezut că se va opri dar continua să ningă şi nasol era că nu se prindea peste tot. Deci apăruseră fleşcăituri şi plus de asta era chiar mai frig decât atunci când de regulă ninge.

După prânz am observat că ninsoarea aceasta e deosebită prin pulsul reţelei mele sociale (Yahoo!Messenger) despre care tocmai am scris ceva generalităţi AICI. Erau deja câteva statusuri care marcau în fel şi chip faptul că ninge … şi uite aşa m-am hotărât să scriu aceste scurte gânduri extrem de simple şi lipsite de importanţă despre o zi a săptămânii în care culmea şi firesc pentru acest anotimp este să şi ningă.

Postarea o închei dar ziua încă nu s-a încheiat. După o mică odihnă “somnul de frumuseţe interioară” adică psihică , mă voi întâlni cu un prieten care de asemenea ca şi mine e pasionat de fotografie, iar apoi probabil către seară-noapte voi lucra (printre altele) şi la o ştire legată de Ziua Bolnavului ce s-a sărbătorit ieri 11 februarie şi la Lugoj la greco-catolici.