Am apărut (şi) la TV

Am fost invitat la începutul lunii mai (vineri, 8 mai) la televiziunea locală, TENTV Lugoj, emisiunea „Ora Adevărului” realizată de dl. Marius Gangan ca să vorbesc despre mine dar mai mult, despre pasiunea foto şi proiectele mele fotografice.  A fost prima mea participare la o emisiune TV.

* * *

Când eram copil, încercam să-mi imaginez cum e în acea “realitate” pe care cutia de lemn cu ecran alb-negru (pe lămpi sau circuite integrate) o redă în casele noastre. Eram atât de “înapoiat” că nici nu văzusem încă o cameră de luat vederi. Erau vremurile Epocii de Aur, ultimele “străluciri”, de fapt ultimele episoade gri ale vieţii pe care o duceam. Îmi amintesc de revoluţia transmisă la TV. Atunci cu emoţie misterul s-a dezlegat pentru mine. Ahaa, erau aparate de purtat pe umăr cu lentilă care te înregistrau acolo în interiorul lor pe o bandă-casetă video VHS. Ştiam ceva vag de ele, dar acum le şi vedeam mai des. Surpriza a fost şi mai mare când încă din anul 1990, Lugojul avea post de televiziune propriu, deschis de cunoscutul Iosif Constantin Drăgan. Nici nu exista o lege reglementată a audio-vizualului în România şi la Lugoj prindeai un post local, cu furculiţa introdusă în mufa din spatele TV-ului, acolo unde bagi antena. Mare minunăţie!

Cu timpul, aceste aparate de înregistrat imagini au devenit mult mai accesibile. Am avut ocazia să le văd pe viu în câţiva ani. Erau aşa de mari şi grele! Îmi amintesc cum la ziua verişoarei mele, imediat după 90, am fost şi filmaţi. Efectiv nu ştiam cum să stăm. Bunica mea a rămas nemişcată, aşa de emoţie când a fost îndreptată camera spre ea. Am avut ocazia să ne vedem chiar atunci pe televizor căci posesorul, a conectat camera să ne arate ce a filmat. Erau acele imagini cu data şi ora inscripţionate jos în stânga. Acum că deja văzusem pe viu şi “minunea” de luat imagini în mişcare, mă gândeam (aşa în copilăria mea) cum ar fi ca într-o zi să apar la televizor? Nu gândeam aşa departe să apar într-un studio ci efectiv să fiu filmat, fie şi într-o mulţime. De emisiuni nici nu putea fi vreun gând căci mă speria acest fapt … nu eram pe atunci nici atât cât sunt azi, aşa de “prieten” cu camerele video îndreptate spre mine. Nici nu mai ştiu când am apărut la TV pentru prima oară, aşa în anumite contexte, dar îmi amintesc un episod de acum 8-9 ani când am fost invitat tot la postul local într-o emisiune cu temă religioasă, la care trebuia să  participe un preot ortodox, unul romano-catolic şi alături de mine, un preot greco-catolic. Am răsuflat uşurat că emisiunea nu a mai avut loc. Am scăpat de emoţii. De fapt involuntar  mi le-am amânat. Nu aveam de ce să mă tem, însă pe atunci mi-era parcă mai greu să controlez asta.

Între timp, pasiunea mea constantă pentru fotografie a intrat în raza de atenţie a mediei locale, mai întâi apariţii în presă, apoi emisiuni la radio. Televiziunea încă nu mă căutase şi … sincer mă bucuram, căci dacă era să apar, trebuia să fac un efort mai mare de autocontrol emoţional. Mă gândeam chiar înainte cu câteva zile înainte de a fi invitat, că ar fi “riscul” să apar şi la TV-ul local. De fapt în realitate nu e niciun risc, e un lucru bun pentru cei care nu au astfel de emoţii, însă pentru mine era un fel de risc din care aveam să ies ori ok-decent, ori “mai şifonat”. Pe la începutul lunii mai, primesc un telefon de la Dl. Marius Gangan, un om vechi în postul local de televiziune, un post care iaca deja are 25 de ani şi e un simbol pentru Lugojul post-decembrist. Îmi propune să particip în emisiunea sa “Ora Adevărului”. Din start i-am spus că nu mă simt pregătit şi că există riscul să nu iasă ok emisiunea. Nu s-a lăsat ci frumos, în derularea conversaţiei noastre, m-a convins că o să fie ok. M-a asigurat că va fi o emisiune în care o să dialogăm lejer şi mai extins, nu rudimentar adică el să întrebe scurt iar eu să răspund/vorbesc mult. A avut o pedagogie bună încât am acceptat. La urma-urmei aplicam definiţia curajului: aceea de a acţiona chiar şi atunci când “faci pe tine în pantaloni” de frică.

Emisiunea a durat o oră şi 20 de minute. Înregistrarea este împărțită în trei părţi care nu sunt în ordine consecutivă aşa că vă recomand să vizionaţi emisiunea în felul următor: de la minutul 57.30 e prima parte, de la minutul 31.25 partea a doua iar de la 00.01 adică de la început, partea a treia şi ultima.

Am povestit lejer despre trecutul meu ca lumea să mă cunoască un pic, unde am făcut scoliile, ce învăţătoare, dirigintă şi profesori am avut, cum am ajuns la să lucrez la Episcopia Greco-Catolică din Lugoj, apoi am trecut la fotografie ca pasiune personală şi în ultima parte am vorbit despre expoziţiile ce le-am avut, despre proiectele foto actuale și despre următoarea expoziție fotografică. M-am simţit bine, a fost peste aşteptări şi îi mulţumesc lui Marius că a ştiut să conducă emisiunea în aşa fel încât să curgă natural, frumos şi fără surprize. Mi-am dat şi eu drumul, poate nu cum aş fi vrut dar destul de ok. Cei care sunt mai timizi în faţa mijloacelor media, poate mă înţeleg ce eforturi a trebuit să fac pentru un autocontrol sincer dar acesta nu ar fi fost posibil dacă nu aş fi avut un interlocutor cu experienţă.

Participarea la emisiune mi-a prins bine iar gândurile din copilărie, despre cum o să fie pe când oi apărea pe la TV, iată, s-au aplicat de abia acum. Startul a fost mai greu, în rest pe mai departe … om vedea.

Mă reîntorc acolo unde mă simt în largul meu, în spatele camerei de luat cadre foto, la butoane.