Am intrat în Postul Sfintelor Paşti

Biserica ortodoxă şi Biserica greco-catolică a intrat de ieri (2 martie) în Postul Mare sau al Sfintelor Paşti. Despre intrarea în acest post s-au scris o grămadă de articole oficiale cu înalte ţinute teologice. Obiectul acestei postări nu va fi cu pretenţii de acest fel, ci voi încerca să împărtăşesc câteva gânduri personale asupra ideii de post şi de renunţare.

Cum să postim? Ne spune Isus cum. Uite aşa:

“Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.  Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” Mt. 16, 18.

A posti în ascuns … iată prima calitate a adevăratului post. Omul e o fiinţă socială, deschisă şi este tentat de regulă să se laude cu faptele lui şi în jurul său, însă unele fapte şi acţiuni sunt mai bine primite acolo Sus dacă sunt făcute în taină nu cu gândul de a le lăuda, chiar dacă lauda e cât se poate de constructivă. Dumnezeu ne sfătuieşte să postim cu gândul “uşilor închise” adică fără a expune fapta noastră de post publicului. E o probă bună pentru interiorul nostru şi faptul de a mă conştientiza mai bine şi nu întotdeauna doar în raport cu alţii.

Trec la ideea de renunţare. La ce să renunți într-un post? Ştim cu toţii că la produsele cu carne şi lactate. Ok până aici. Dar în orice acţiune existentă pentru a progresa trebuie să faci niţel performanţă. Trebuie să urci scările chiar dacă aceasta implică un efort. Nu poţi bate pasul pe loc. Aşadar dacă ne-om rezuma doar la a nu consuma produsele alimentare oprite şi nimic mai mult, mai ales atunci când nu ai vreun impediment de sănătate sau de altă natură, mi se pare o mediocritate spirituală. Eu aş îndrăzni să spun că o postire mai complexă nu se rezumă doar la postirea alimentară. Poate cel mai important lucru este de a renunţa la ceva ce te leagă mult-mult, ceva ce face parte din viaţa ta zilnică căreia te dedici şi te implici cu toată plăcerea şi de care nici nu concepi a te debarasa. Putem renunţa liniştit la carne şi lactate că nu ne afectează atât de mult cum ne-ar afecta “postirea” de la .. eu ştiu … televizor, telefon, mp3 sau calculator, internet  … sau mă rog altceva. Cum ar fi, aşa cum două zile pe săptămână postim în mod tradiţional, să existe în practica noastră personală 1-2-3 zile de post de la plăcerile cu adevărat personale?

Postul lumii de azi cred că este voinţa fermă de a renunţa cu adevărat la o plăcere personală cotidiană fără de care nu-mi imaginez că pot trăi. E şi un imbold care îţi poate da un ton şi un tonus bun la o viaţă mai echilibrată şi la a şti când să mai spui şi hoo plăcerilor. În cazul meu o zi fără computer şi fără internet e total diferită, poate chiar sumbră. Nu vreau să mă laud dacă sunt sau nu în stare să am astfel de zile, dar când soarta m-a pus în astfel de situaţii, ulterior m-am simţit mai echilibrat.

Postirea ne invită pe lângă echilibrul fizic şi la echilibrul spiritual, la capacitatea de a putea să ne interiorizăm mai bine de a putea să ne rugăm mai ok. Postul este legat de rugăciune, căci una fără cealaltă n-au sens, sunt degeaba.

Vă doresc un post care să vă aducă mai deplin pacea şi liniştea în suflete, şi nu uitaţi: Tatăl vede şi răsplăteşte în ascuns cu condiţia de a nu te arăta cât de gogoaşă eşti în ale postirii.

Anunțuri

Un gând despre „Am intrat în Postul Sfintelor Paşti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s