Mania de a strânge

Toate îmi sunt îngăduite, dar
nu toate îmi sunt de folos. 1 Cor. 6, 12

Tocmai citeam prin blogosferă două materiale binevenite despre faptul că majoritatea dintre noi avem “boala” de a strânge tot felul de lucruri pe care de regulă nu le mai folosim, dar le păstrăm că “cine ştie?” Poate că am moştenit din Epoca de Aur să nu aruncăm ceea ce nu mai avem nevoie că or fi ele bune la ceva şi aşa azi ne trezim că mobila ne este aproape plină de … multe lucruri depăşite ca de exemplu de casete video sau audio pe care nu le mai ascultăm că avem computer sau mp3 player, sau … haine multe pe care le mai purtăm o dată sau deloc, ori cărţi, caiete sau cursuri pe care n-o să mai punem mâna.

De multe ori când fac ordine şi curăţenie mai generală, mă lovesc de lucruri care sunt conştient că nu mai îmi sunt de folos dar pe care efectiv nu le pot arunca. Şi acum mai păstrez cursurile din facultate şi multe lecţii din liceu deşi internetul a revoluţionat extraordinar managementul informaţiei. De ce oare nu mă pot dezlipi de ele? Sunt micile mele comori inutile? Probabil sentimental sunt legat de ele şi trecutul îmi este mai viu darr nu e metoda cea mai bună şi ştiu asta. În facultate aveam mania la un moment dat să-mi cumpăr aproape orice carte în domeniu ce apărea pe la edituri. Aşa am ajuns să am multe cărţi iar în decurs de cinci ani am schimbat două biblioteci (adică mobilierul) pentru a le aşeza cât mai confortabil. Azi datorită amintitului internet şi accesului rapid al informaţie, majoritatea lucrărilor le pot efectua din online, mult mai eficient şi rapid. Într-o vreme pe când mă ocupasem de politica editorială la o revistă de turism preferam mediul online ca front de lucru (a nu se înţelege copy & paste) cu toate că aveam la dispoziție şi material bibliografic tipărit destul de bine structurat. A? … deşi în ultima vreme am scriu cu pixuri destul de rar, deţin o grămadă de asemenea instrumente, şi mai mult de atât îmi vine să renunţ la ele.

Probabil că am moştenit de la părinţi şi bunici faptul de a strânge dar nu numai de la ei … majoritatea lumii în jurul nostru strânge, acumulează şi multe din ce strânge le este inutil. Cu un asemenea anturaj şi mentalitate no comment eşti tentat să strângi căci aşa ai fost educat şi azi cu greu te obişnuieşti să fii altfel. Am observat că am momente în care mă rezum la ce îmi trebuie şi atât, dar sunt şi momente în care primeşti ceva, o vechitură de care te bucuri căci ciudat, o vezi utilă “la ceva” dar în fond şi în fapt rămâne inutilă şi dacă nu o arunci o vei ţine în debara alături de borcanele goale sau de alte obiecte colecţionate.

Mai e ciudat şi faptul că investim peste puterile noastre financiare; ne cumpărăm lucruri scumpe care într-un timp atât de scurt se şi demodează sau sunt depăşite moral. Îţi iei să zicem telefon mobil nou, ești trendy dar după două luni eşti dezamăgit căci apare un alt model nou pe piaţă şi de regulă nu-ţi mai permiţi să faci upgrade-ul. La fel şi cu computerele sau alte accesorii. Aici din păcate vedem brandul şi faptul că … cine suntem noi, în detrimentul utilului, adică predomină mentalitatea de genu’: mi-am luat chestia X sunt cel/cea mai tare şi nu, mi-am luat chestia X ce bine-mi prinde, mi-e chiar de folos (şi atât).

Reiau … stau şi mă gândesc: oare chiar are rost să strâng(-em) atâta? Pot să mai diminuez din ideea de a acumula şi încet-încet să … nu mai strâng decât doar ce am nevoie şi asta mereu?

Trecând în spaţiul virtual al computerului, înainte strângeam mult mai multă informație pe care nu apucam s-o consum iar dacă o consumam, a doua oară  nu mai reveneam asupra ei dar cantitatea ce sporea rămânea pe hard sau neapărat o treceam pe discuri. Azi m-am limitat la creaţii personale (audio, foto, video). Fiind pasionat de foto mai mult, cam ceea ce-mi ocupă hardurile sunt fotografiile realizate de mine care în decurs de 5 ani au acumulat foarte mulți giga. E singurul tărâm unde gândesc doar înainte, cum să-mi măresc spaţiile şi securitatea (bake-up-urile). În rest ceilalţi giga de obiecte (item’s) sunt pe discuri iar multe dintre ele ocupă locul în cameră efectiv aiurea. O altă manie e să am pe HDD totul la îndemână (documente ş.a) şi bineînţeles şi un bake-up de care mă ocup mai rar dar asta e o altă poveste, şi aşa mă trezesc că hardul mi se umple mai uşor cu multe chestii de asemeni inutile. Într-o vreme eram mare strângător de muzică iar azi când mă gândesc ce uşor poţi asculta o piesă favorită direct de pe internet sau … culmea că ascult doar radio-uri … îmi vine să-mi dau alte rânduri de pălmi şi să-mi revizui acest tip de ordine care pleacă de la mine din creier.

E adevărat că poate am şi un defect profesional lucrând în domeniul arhivistico-bibliotecar, mi-a intrat în sânge că orice lucru dacă nu e util acum, va fi mai târziu şi nu ai conştiinţa de a arunca imediat ceea ce nu-ţi foloseşte azi, însă camera şi locuinţa unde ne ducem veacul dacă ajungem s-o supraîncărcăm cu obiecte ce nu ne mai sunt de folos, pe lângă faptul că vom fi şi din ce în ce mai deschişi la nou, vom acumula şi un stres în plus datorită peisajului încărcat şi fără gust.

Articole şi postări de la care am pornit gândurile de mai sus:

Primele 20 milioane
Bestia din tine. Hârciogul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s