Preluare de pe blogul meu foto
Îmi sunt aşa de dragi … şi ei au ceva special (ca de altfel orice artist prin faptul că e … artist). E frumos să-i ai în preajmă când ieşi la picnic, la munte, ş.a.
Prin anul IV de facultate am avut tentativa de a învăţa puţină chitară. Era să-mi şi cumpăr una. Din păcate nu m-a ţinut mai mult de o lună şi ceva. Îi mulţumesc lui Nicuşor colegu’ de cameră că a avut încrederea să lase instrumentul pe mâna unui începător, ba mai mult să mă şi înveţe câteva acorduri.
Probabil că nu sunt potrivit să fiu chitarist, poate voi fi în viitor pentru că … rămân deschis la provocare. Un lucru e certo: mi-e drag să-i ascult.
Anunțuri
O chitara e mai femeie decat femeia. E pretentioasa, alaturi intotdeauna, ca o nevasta. Si e vie! (nu ma acuza de animism! – acuza-ma de dragoste)
🙂 e vie atunci cand cineva o foloseste, sound-ul si charmul ei e imbietor si imbatator. Nefolosita … e ca o piatra sub apa, fara sunet, necunoscuta, nevazuta chiar …