Refuzăm să progresăm?

Dacă lumea pe care o vezi ţi se pare bătută în cuie o dată pentru totdeauna,
atunci deja ai pierdut o bătălie importantă cu finalul acestei fraze (Adrian C).

Înţeleg că nu avem deschidere spre a face orice, dar nu pot înţelege de unii oameni nu vor să fie deschişi măcar în lucrurile simple şi esenţiale care sunt spre binele, folosul şi progresul nostru. Am mai scris ceva asemănător despre aceasta AICI. Reiau ideea pentru că de curând am fost să scot nişte bani de pe card. Nu credeţi că am stat cel puţin o jumătate de oră, căci în faţa mea erau două femei care se chinuiau să scoată salariile de pe vreo 7-8 carduri. Aveau notate pin-urile şi dă-i! Dar cum erau multe carduri de manevrat, lipsa de operativitate creştea. Cu tot calmul şi toată dragostea pe care mi-am propus-o în ultimele zile s-o cultiv, de data aceasta simţeam că aceste lucruri mă părăsesc. Totuşi am reuşit să-mi păstrez un oarecare calm.

M-am tot gândit după aceea … ce groaznic e să fii aşa “bătut în cap”, să nu vrei să înveţi unele lucruri de bază în ziua de azi. De ce? Din teamă, din paranoia sau … din comoditate?? Poate că ultima variantă primează mai mult. De ce să mă tot deplasez la bancomat, să stau la coadă, pe frig sau în căldură când poate altcineva să meargă frumos să facă asta? Sunt şi oameni care nu au timp, nu-i o mare scuză, dar sunt şi care NU VOR să înveţe. Şi nu sunt foarte bătrâni. Pentru aceia e clar că deja şi-au pus mai multe bariere în calea progresului. Pentru ei poate viaţa activă, care implică noul s-a şi sfârşit deja. E dureros ce spun, dar o spun şi din teama de a nu ajunge şi eu aşa cândva-odată. Şi mie mi-e puţin teamă de nou, dar în acelaşi timp e o provocare la care EUL meu încă mai e stârnit să reacţioneze; s-o ia ca pe ceva plăcut care te ajută să creşti, să cunoşti mai mult, să te descurci mai bine şi implicit să te ridici la un alt nivel mai bun desigur.

E trist când încetezi să reacţionezi la nou, atunci ceva mare a şi murit din tine, şi rămâi cu viaţa mediocră, cu ceea ce ai învăţat şi … o duci aşa mai departe.

Nu vă temeţi! Păstraţi-vă mintea mereu tânără şi ageră, pentru că orice pas înapoi, de fapt e un regres mai mare decât ar părea.

Anunțuri

4 gânduri despre „Refuzăm să progresăm?

  1. „E trist când încetezi să reacţionezi la nou, atunci ceva mare a şi murit din tine, şi rămâi cu viaţa mediocră, cu ceea ce ai învăţat şi … o duci aşa mai departe.”

    Excelent spus…. am să-mi iau dreptul fără voia ta să folosesc această frază…:P… bine bine..dacă insiști o să te citez nu copiez…..:)
    Spor!

  2. 🙂 Important e s-o punem in practica … o poti prelua linistit; nu-mi apartine dar placandu-mi f. mult, am preluat-o de la Adrian Ciubotaru [http://www.adrianciubotaru.ro/]

  3. Unde găseşti peisajele şi toate pozele? Adică unde mergi să faci poze în general?

  4. Incerc sa fotografiez cat mai des (nu multe ci … cam ce cred eu ca mi-ar placea). De multe ori iau aparatul cu mine fara sa am o viziune prea clara ce voi fotografia (peisaje, portrete, abstract), dar sunt si momente in care stiu pe ce categorie merg, dar „mai pica” ocazii si din alte categorii. De mers … oriunde prin tarisoara asta draga (mai am ceva neexploatat inca, de anu’ trecut din Italia). 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s