Dragostea pentru o trupă muzicală

Acest material l-am scris anu’ trecut în decembrie pentru un concurs de eseuri “Povestea mea”, organizat de DoR (Decât o Revistă). N-a fost să fie printre cele câştigătoare, dar nu aceasta a fost neapărat scopul pentru care l-am scris, ci mai mult să împărtăşesc o experienţă personală de care înclin să cred că mulţi dintre adolescenţi au avut parte: dragostea pentru o anumită trupă muzicală.

* * *

Veneam de la şcoală, luam prânzul după care imediat porneam casetofonul. Puneam pentru a nu ştiu câta oară albumul „Don’t bore Us – Get to the Chorus”. Nu mă mai săturam de ei. A fost trupa pentru care am făcut obsesie. Numele „Roxette”, „Per” şi „Marie”, erau gravate pe banca de la şcoală unde stăteam, pe penar, manuale, caiete. Acasă – atât cât mi s-a dat voie – aveam un colţişor dedicat lor cu postere lipite pe perete, casete, fotografii şi alte accesorii.

Eram în clasa a noua când apăruse albumul best of “Don t bore us, Get to the Chorus”, având doar patru piese noi. Credeam că n-o să merg mai departe, şi că o să mă mulţumesc cu best-urile”. Îi ascultam tot mai des şi am făcut rost imediat şi de celelalte albume. Am ajuns să-i îndrăgesc pur şi simplu, într-o perioadă în care au avut o activitate mai slabă. În vremea anilor 90, caseta audio era suportul magnetic la modă pentru tot ce însemna audio. Ce frumos se derulau casetele şi cu pixul! Cine avea CD-uri era bogat sau de fiţe; Îmi cumpărasem din economiile făcute un dublucasetofon cu care puteam să-mi copiez muzica dorită. Roxette şoma, iar eu eram deja şi mai înnebunit după ei. După aproximativ jumătate de an, au scos un album din nou cu best-uri, dar cântate în limba spaniolă. Erau tot mai „şterşi” ca trupă, presa nu prea mai amintea de ei iar materialele promo se găseau destul de rar. Îi ascultam zilnic. Deşi la şcoală nu făceam engleză pe vremea aceea, ajunsesem să memorez toate versurile mot-a-mot fără să înţeleg sensul lor.

* * *

Nici bine nu a trecut jumătate de an că văzusem într-un ziar sub formă de anunţ că există un fan-club Roxette. La vremea aceea era în ţară un fanclub în Bucureşti şi în oraşele mai mari, dar fiecare oraş/filială avea parcă o structură proprie de administrare. Nimerisem la Constanţa. Mai întâi am schimbat câteva scrisori cu Stelian, după care mi l-a prezentat şi m-a pus în legătură cu preşedintele acelei filiale şi de atunci a început lungul şir de corespondenţe pe care l-am purtat-o cu Ionuţ timp de câţiva ani buni. Erau fani „premium”, aveau întreaga discografie a formaţiei, materiale multe, şi se întâlneau de cel puţin două ori pe an la nivel naţional.

Corespondam săptămânal cu Ionuţ, despre formaţie, noutăţi, fan-club. Am ajuns să ne cunoaştem destul de bine din schimbul de scrisori, însă nu ne-am văzut niciodată. M-a invitat de fiecare dată la întâlnirile lor şi la Revelionul (Roxelionul) pe care-l făceau anual, dar nu am mai ajuns la nicio întâlnire. Pe-atunci nu eram aşa de familiarizat cu plecările din oraş şi în plus eram un tânăr destul de timid când venea vorba de a intra real într-un mediu străin. O dată s-au întâlnit la Timişoara, deci mai aproape de mine. M-au chemat şi nu-i mai puteam refuza. Îmi luasem bilet şi când am ajuns la tren, nu văzusem pe nimeni la uşă precum ne înţeleseserăm, şi m-am întors acasă. Pare ciudat astăzi dar pe atunci mijloacele de comunicare se reduceau la scrisori şi telefon fix. Îmi dorisem să-i cunosc, dar teama de nou, m-a făcut să dau înapoi fără să insist mai mult. Am continuat comunicarea prin scrisori. Primeam o dată la două luni revista scoasă de fan-club cu ştiri şi informaţii despre trupă.

Terminasem liceul şi în dorinţa de a-mi învinge teama de nou dar şi pentru că mi-a plăcut ceea ce am ales, m-am înscris la facultate în alt oraş destul de departe. Am continuat să ţin legătura cu Ionuţ iar între timp am mai cunoscut şi alţi fani din alte oraşe (Erwin, Sorin) cu care am ţinut legătura tot prin poşta clasică. Roxette scotea un album nou dar parcă flacăra mea de fan era în scădere. Îmi plăceau în continuare dar nu mai era frenezia din liceu. Se reorganizase un Fan-Club cu titulatură naţională şi era afiliat la fan-clubul mondial. Acest fan-club a fost înscris la tribunal la Braşov ca şi o asociaţie. Cred că pe-atunci am considerat că treaba de a mai face parte dintr-un fan-club e de domeniul trecutului. A fost un câştig pentru că am beneficiat de posibilitatea de a-mi procura diverse materiale şi albume, dar din punct de vedere al relaţiilor umane a fost un faliment, pentru că în ciuda faptului că am corespondat foarte des, nu am reuşit niciodată să particip la întâlnirile şi taberele lor.

Nu mai eram fan „cu acte în regulă”, dar am mai ţinut legătura cu Ionuţ şi ceilalţi încă vreun an, după care tehnologia online şi-a făcut loc tot mai mult în modurile noastre de viaţă. Vremea scrisorilor clasice era pe sfârşite; urma o etapă nouă cea a scrisorilor electronice, a grupurilor de discuţii online şi a Mess-ului. Via online am ţinut legăturile mai rar. Corespondenţa prin e-mail nu s-a mai ridicat la valoarea celei din scrisori. Iubirea pentru muzica celor doi suedezi a rămas la un nivel echilibrat pe care-l păstrez şi azi.

* * *

Ce vis mai mare ar putea avea un fan decât acela să-şi vadă formaţia favorită cântând live piesele îndrăgite? Tânjeam în vremurile de fan înfocat după un concert dar îmi doream să-i vad la mine în ţară. Acest lucru este posibil pentru că Roxette va concerta la Bucureşti pe 30 mai 2011, exact de ziua solistei.

Faptul de a îndrăgi o formaţie, un solist de muzică, face parte din etapele noastre de formare şi dezvoltare personală de-a lungul vieţii. Azi, în era digitalului a internetului şi a mobilităţii, privind în urmă la acele vremuri în care întreţineai o relaţie de la distanţă fără aceste mijloace moderne, rămân uimit de faptul cum reuşeam aceste performanţe de socializare care ne ţineau mai strâns în legătură, cauza fiind parcă mai vie chiar dacă mijloacele de comunicare erau cele clasice.

Anunțuri

Un gând despre „Dragostea pentru o trupă muzicală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s