Roxette în România – un vis împlinit

Am vrut ca bucuria de a-mi vedea formaţia pe care am îndrăgit-o atât de mult în anii de liceu, să n-o ţin doar pentru mine ci s-o împărtăşesc public. La prima vedere nimic interesant; subiectul relatării mele, un tip care se pregătește şi participă la un concert, ete fâs. Simt nevoia să povestesc şi acest fapt, aşa cum am mai făcut şi cu alte evenimente care fac parte din my life … nu ştiu cum va ieşi, nu am idee şi (ca de obicei) nici inspiraţie. Vor veni ele ca pofta: mâncând. (Pentru cei care prin absurd nu ştiu despre ce e vorba, trupa Roxette, a  susţinut un concert luni seara la Bucureşti la „Zone Arena”, iar eu ca un fost înfocat fan, totuşi nu am lipsi de la acest eveniment)

Plecarea. Nefiind prea aproape de Bucureşti, nu am avut altă cale decât să mă trezesc cu noaptea-n cap deci pe la 5 dimineaţa. Nu e o oră foarte matinală, e de fapt mai mult ora navetiştilor şi a oamenilor care muncesc în uzine şi fabrici. M-am trezit destul de bine, e firesc când ştii că participi le ceva care-ţi place şi aştepţi demult, treci mai bine peste metehnele trezitului de dimineaţă, chiar dacă somnul a fost scurt, să zicem 3-4 ore. Restul aveam pregătit, aşa că imediat am fost în gară. Am băut o cafea de la chioşcul din interiorul gării; o cafea făcută semi-manual dar, foarte sincer, cred că e una din cafelele care mi-au picat cel mai bine la orele astea matinale. Îmi venea s-o felicit pe doamna care mi-a făcut fiertura, dar trenul sosise şi … gata, la drum! Se crăpa de ziuă tot mai mult. Am avut parte de un răsărit frumos de vară cum demult n-am mai văzut. Timpul pe tren a trecut uşor şi vă dau doar un indiciu: am avut priză în compartiment.

Am poposit în Capitală cu câteva ore înainte de concert. Între timp a venit o ploicioaică de mi-a “întunecat corăbiile”. Mă gândeam că dacă va ploua şi la concert ce aiurea va fi (în special dacă dacă vrei să fotografiezi). Spre norocul meu (şi numai), s-a oprit, înainte de concert.

La Zone Arena am ajuns cu puţin timp înainte de a începe. Se terminase concertul celor de la VH2. Credeam că Marie şi Per se vor lăsa aşteptaţi. M-a impresionat startul concertului intrând pe scenă direct cu piesa “Dressed for succes”, apoi chestiile de genu’ “Hellou Romania” ş.a . Am intrat cu o cameră foto compactă, dar bunicică (un compact Canon PowerShot SX120) care nu e al meu. Nu aveam voie cu DSLR, dar în tot “răul” acesta a fost şi un bine, pentru că am avut o cameră cu care am fotografiat şi filmat. Cu Nikonul doar aş fi fotografiat, ce-i drept, aş fi avut nişte imagini mai de calitate. Concertul era în toi, lumea se simţea excelent şi lucrul acesta se desfăşura aşa de natural. Lumea dansa, era în picioare, bătea din palme fără ca formaţia să le ceară acest lucru. Pot spune că pentru două ore de concert m-am simţit ca pe o arenă de dincolo. Organizarea super, de la cele ale mâncării şi băuturii până la sonorizare, prestația trupei şi surprizele fanilor.

Cum aş putea caracteriza concertul? Cuvântul cel mai potrivit este … profesionalismul. O formaţie, care ştie să-şi promoveze creaţiile muzicale, şi care în concert străluceşte. Solista Marie, care tocmai a împlinit 53 de ani, a avut o prestaţie peste aşteptările mele. O voce superbă şi hotărâtă. În jurul orelor 22 s-a terminat, aşa cum se ştia. Credeam că se va prelungi cu cel puţin 15 minute. O chestie simpatică: în timpul concertului îmi luasem un pahar de bere şi l-am pus jos ca să filmez o melodie (am filmat mai mult decât fotografiat). Când mă uit, paharul era gol … măi să fie, asta e, dar mă ofticasem puţintel. După 5 minute a venit un tip şi mi-a adus o bere plină spunându-mi că au făcut o glumă, şi mi-au dat şi un pachet de biscuiţi. Am spus chestia asta ca să vedeţi ce atmosferă mişto era. Era lume de toate vârstele aproape, dar media de vârstă  cred că era undeva la 30 de ani.

În loc de final. Mulţumiri prietenilor mei care au fost alături de mine la bucuria de a-mi revedea formaţia iubită de odinioară. Nu-i mai menţionez căci se ştiu ei şi mai mult de atât nu au făcut-o ca să-şi facă vreo publicitate, ci pentru că-mi sunt prieteni şi la nevoie se cunoaşte! Consider că am încheiat un capitol frumos, începând din adolescenţă, când mi-a plăcut atât de mult Roxette, urmat de o pauză firească odată cu înaintarea în vârstă, cu menţiunea că melodiile lor îmi vor plăcea mereu, iar acum, am desăvârşit un vis cu participarea la concert. Am îmbinat admiraţia mea de fost mare fan, cu pasiunea de azi, fotografia, încercând să surprind (câteva) amintiri frumoase. Am filmat mult, nu artistic ci doar să am câteva amintiri.

Îmi permit să închei cu cuvintele Gabrielei aşternute pe forumul site-ului Roxette.ro, secţiunea: “impresii despre concert”:

  • Ce au ei special? Ca şi in iubire … acel ceva!
  • Ce au versurile lor? Sentimente!
  • Ce transmit liniile lor melodice? Emoția!
  • De ce nu ne săturăm niciodată e aceste melodii? Pentru ca fiecare vers şi acord de chitară e în noi, la un moment dat al vieții!
  • De ce cântă atât de bine, de ce hit după hit? Pentru că aşa este inima lor! Ei cântă ceea ce sunt!

***

Mai multe fotografii puteţi vedea AICI sau AICI.

Anunțuri

6 gânduri despre „Roxette în România – un vis împlinit

  1. N-ai stat departe de unde am fost eu. La Gazon, nu?
    Sa-ti fie de bine concertul caci si eu tare l-am mai asteptat. Mi-am luat disperat ca n-o sa mai gasesc bilet, de prin februarie, si am asteptat ziua cea mare. Extraordinara prestatie Live: sunet, instrumentisti, voci superbe si un public avid de Roxette!

  2. Da, la gazon am stat … lejer in spate, dar a fost excelent. Singurul minus e ca nu am avut cu cine veni si m-am simtit bine de unu’ singur. Am filmat intr-una piesele mai cunoscute. Si eu aveam biletul din februarie … a fost super, nu ma sfiiesc sa repet inca o data: profesionisti.

  3. Gabriel, era cat pe ce sa renunt, dar multumesc si le sunt recunoscator prietenilor mei care m-au incurajat si la faza asta. Sa vii asa de unu’ singur de la distante catusi de cat maricele intr-o vreme in care nu mai era pasiunea ca in tinerete, nu e usor lucru. Multumesc si Sefului meu care m-a lasat ca altfel ar fi picat totul din partea asta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s