Azi în Timişoara noastră, mâine în toată ţara noastră

Cu întârziere îndrăznesc să mă alătur la postările frumoase scrise de mulţi dintre bloggerii din ţară şi cei locali care au fost în weekend-ul ce a trecut în Timişoara. Mă bucur că o fac tocmai de ziua Timişoarei (da, azi 3 august). Prima ediţie “prin Timişoara noastră” a avut loc anul trecut în 7 august, întâlnire la care am regretat că nu m-am dus. Anul acesta “am lăsat toate” şi am venit în Timişoara să-i cunosc pe cei cu care la un moment dat împărtăşesc pasiuni comune: blogging-ul. De ce doar … “la un moment dat?” Pentru că fotografia, fotoblogging-ul începe să câştige teren în favoarea blogging-ului, dar asta e o altă poveste.

Cu riscul de a mă tot repeta, o mai fac o dată doar pentru cei care n-au auzit nici până în zi de azi de proiectul "Prin Timişoara noastră". Hai că am suflet de mamă şi nu vă trimit la Google sau mai rău, te miri pe unde, ci vă spun repede că acest proiect este de fapt o întâlnire de promovare a turismului cultural pe care o fac bloggerii. Acest tip de eveniment –  început anul trecut de Blog DE Turism – a mai fost organizat şi în București, Arad şi Cluj-Napoca în colaborare cu diverşi sponsori locali. Anul acesta #timisoaranoastra a fost organizată (foarte fain) de Oltea Zambori (Nebuloasa) și Cristina Puţan. Cum într-un proiect e nevoie de sponsori pentru susţinere, îi amintesc acum: Bere Timisoreana, Hotel Timisoara, Skoda din Ghiroda, Mareea, Lucas Super Sandwich, Rustica şi Trabucuri.com.

Am ajuns la fix (8.45) la punctul stabilit: catedrala ortodoxă mitropolitană din centru. Ghidul nostru a fost şi în acest an Dan Caramidariu, un tip care m-a făcut să îndrăgesc şi mai mult acest oraş multi-etnic, multiconfesional şi multicultural de care ştiam cam puţine lucruri. Prima oprire mai importantă am făcut-o la Muzeul Revoluției, muzeu de care se ocupă cu mult entuziasm D-l Traian Orban. Am vizionat documentarul „Noi nu murim!” în care am revăzut imagini cu revoluţia din 89. A fost un film care a reuşit să ne transmită emoţia terorii din acele vremuri. În drum spre P-ţa Unirii am făcut o scurtă oprire în curtea catedralei sârbeşti care datează de la sfârşitul sec. XVIII după care am trecut prin fața liceului Lenau. Această clădire a găzduit primul teatru din Timișoara.

Am trecut prin Piețele importante ale orașului: P-ţa Victoriei, Libertăţii, Unirii, Traian, am vizitat şi Cetatea Bastionului (restaurată de curând), am luat prânzul în parcul Regina Maria şi spoi ne-am îndreptat Fabrica de Bere Timișoreana – unde din păcate nu am mai reuşit să întrăm în incinta unităţii ci am stat doar pe terasă la o bere nefiltrată. Una din surprizele frumoase ale întâlnirii a fost plimbarea cu un tramvai de epocă din anul 1872 pus la dispoziţie de primăria locală, care ne-a dus de la Fabrica de bere până în P-ţa Bălcescu. De acolo ni s-a alăturat în câteva plimbări şi D-l Adrian Orza. Am ajuns în Parcul (fost) Doina unde există de 3 ani şi o frumoasă biserică greco-catolică: “Sfânta Maria Regina Păcii şi a Unităţii”. Parcul a fost de curând renovat şi e splendid, acum se numeşte Parcul Carmen Sylva. Ultima parte a itinerariului turistic a fost prin Zona Parcului Doja, Piaţa Maria şi IosefinFotografia de grup – una din cele mai frumoase fotografii poate şi din cauza arhitecturii  – am făcut-o pe podul metalic Huniade, ultimul obiectiv pe care l-am vizitat împreună.

Concluzii? Timişoara rămâne pentru mine un oraş special prin felul în care reuşeşte să atragă în continuare locuitori din toate zonele ţării şi cum o bună parte dintre ei se stabilesc acolo. E un oraş cu aer occidental, un oraş în care poţi să te regăseşti în trecut prin arhitectura clădirilor şi a pieţelor, dar şi în care există un frumos puls actual. Am o rezervă faţă de faptul că multe dintre clădirile despre care Dan ne-a povestit lucruri magic de interesante sunt cam în semi-paragină, iar în fotografiile mele probabil aţi observat că am scos prea mult în evidenţă acest dramatism/pesimism.

Lăsând subiectivitatea la o parte, adică faptul că sunt “timişorean de la 60 de km” şi îndrăgesc acest oraş, îmi doresc ca în 2020 Timişoara să devină Capitală Culturală a Europei. Îmi doresc ca şi atunci să să existe a ‘nşpea ediţie a #timisoaranoastra la un nivel şi o promovare de talie internaţională.

Minusuri la întâlnirea de sâmbătă? Doar din partea mea prin faptul că nu am reuşit să cunosc mai mulţi. De fapt înafară de Ramona, Dan şi Lilişor pe care-i cunoşteam deja, am schimbat câteva cuvinte cu Cristi şi cu … îmi scapă acum tipu’ înalt cu care am împărţit umbrela în drum spre Muzeul Revoluţiei iar spre finalul zilei la terasă am mai socializat cu Adriana şi Oana … (printre rânduri am mai vorbit şi  Cristina şi Nebuloasa puţin). În rest, timpul a zburat în aşa fel încât m-am trezit pe la sfârşitul zilei că nu am socializat suficient. Am avut şi momente uşor penibile confundând-o pe Camelia cu Andreea Zâmbet , dar “le-am învăţat”, de-acum înainte n-o să le mai “scufund” niciodată. Probabil că dacă aş fi avut timp aşa de stat un weekend, altfel ar fi fost, dar aşa de prima dată e bine că am apărut în peisaj (sper Zâmbet).

Închei cu o chestie drăguţă: o bună parte dintre bloggeri erau non-stop cu degetele pe telefoane. Cineva mi-a scris un comentariu în albumul foto de pe Facebook spunând: “Dar nu ați mai făcut și altceva în afara telefonului?” 🙂 Îi răspund acum pe blog că cei care au tot manevrat telu-rile, au dat dovadă de un entuziasm dedicat în a împărtăşi cu restu’ lumii în direct pe Twitter despre ceea ce vedeau frumos sau dacă auzeau ceva drăguţ de la Dan, în legătură cu trecutul Timişoarei. Toate aceste gânduri grupate în câte 140 de caractere le găsiţi pe hashtagul #timisoaranoastra, care –din păcate- doar o dată pe an, în preajma acestei întâlniri e super activ încât sparge topurile.

Încă odată doresc să le felicit pe Cristina şi Nebuloasa pentru organizare şi pentru momentul ales exact în preajma sărbătorii oraşului. În final mă bucur că v-am cunoscut mai bine şi acum că vă descopăr şi redescopăr blogurile (şi rămân plăcut surprins ce calumea scrieţi).

Mai multe fotografii găsiţi AICI.

DSC_0177 bw

Anunțuri

3 gânduri despre „Azi în Timişoara noastră, mâine în toată ţara noastră

  1. ce faina e ultima poza cu gara 🙂 de departe chiar nu arata atat de rau. si eu ma bucur ca am socializat, tu cu Terapia eu cu Santal si Oana cu cola si intre noi :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s