Câteva rânduri despre Cristi Harca

Îl cunosc pe Cristi demult, însă nu aveam în plan să scriu vreodată despre el. Îl ştiam aşa cu problema lui de sănătate – o severă maladie, coreo-atetoză dublă, care îi face imposibilă coordonarea mişcărilor mâinilor şi picioarelor, dar şi a muşchilor feţei  – şi mă gândeam că e trist să amintesc de el, oprindu-mă doar la boala lui. Cristi, însă are un talent: este pictor. Faptul acesta m-a determinat ca gândurile de faţă să le aştern cu optimism, chiar dacă realitatea lui e cruntă. Am aflat dintr-un material scris în urmă cu şapte ani de Cristian Ghinea că pictează de … aproape 30 de ani. Merge des la catedrala greco-catolică din centrul oraşului. Vineri, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie), pe când am ieşit de la biserică (după slujba de 9), l-am zărit pe Cristi în ipostaza lui creativă. Era pe bancă şi picta. Ca un magnet m-am dus acolo şi în timp ce mă îndreptam spre el, îmi veneau o serie de gânduri despre momentul acela care musai trebuia imortalizat cumva. Nu aveam aparatul mare, că îl iau doar când am ceva programat (din păcate), însă cum port mai mereu două telefoane cu camere foto de 3 MP, una cu bliţ alta fără bliţ … norocul meu, si cu terminalele astea. Cristi, picta un peisaj abstract probabil şi nu-l picta cu pensula ci cu degetele. I-am făcut câteva cadre “neprofesioniste tehnic” cu telefoanele-deci, după care am plecat mai departe. Mă gândeam că momentele cele mai sublime şi neaşteptate le surprind adesea cu telefonul. Acest lucru “mă împinge” ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să-mi iau un telefon cu cameră bunicică.

 

Despre Cristi, toată stima şi reverenţa pentru că e un artist pe care-l vedem des prin oraş, dar pe care poate societatea îl priveşte cu acea “teamă” de boală, de suferinţă pe care normal o avem cu toţii. Poza pe care am postat-o pe Facebook, a intrat şi în atenţia portalului LugojOnline, nu ca o laudă ci ca un mesaj care îi poate fi benefic lui Cristi. Un mesaj de reminder că tipul pe care zilnic îl vedem pe tricicletă în centru, care se luptă cu viaţa şi cu boala, are un talent pe care şi-l foloseşte.

Am lăsat mai la urmă faptul că Cristi … primeşte bani de la cei cărora li se face milă, dar are o demnitate în a primi aceşti bani. Nu l-am văzut să cerşească aşa cum vă imaginaţi că o face un cerşetor clasic. Cristi, stă la locul lui frumos în biserică şi lumea ştie ce trebuie să facă. Vineri, pe bancă Cristi s-a relaxat, fără cutie în jurul lui sau alte lucruri care să-şi dea de înţeles că cere bani pe faţă. Pur şi simplu a pictat iar cine a simţit subtilitatea, cu siguranţă i-a şi oferit ceva.

Nu cunosc detalii privind ce pensie de boală ar primi, dar bănuiesc că nu e o situaţie roz. Tot din articolul lui Cristian Ghinea aflăm că: “conducerea Galeriei “Pro Arte” din municipiu i-a oferit un sprijin mai mult decât binevenit, permiţând-i să lucreze într-o încăpere situată la extremitatea galeriei. Cristi a reuşit să vândă câteva tablouri în Franţa, Austria şi Germania. Are la activ două expoziţii la Lugoj (1994 – la Teatrul Municipal şi 1997 – la Galeria Armi), dar tablourile sale au fost expuse şi în străinătate, în Austria, Franţa şi Germania, între anii 1990-94”.

Update: cineva l-a întrebat cât cere pe creaţiile sale şi i-a spus că e suficient să-i cumpere materia primă (picturi şi suportul pe care ve fi pictura).

imag309

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s