Un deceniu de net acasă. Adio cabluri

Era să şi trec cu vederea faptul că am 10 ani de când mă conectez la net de acasă. Ce e aşa de interesant cu asta? Va fi mai mult o postare nostalgică, dar cred că merită să-mi amintesc şi să punctez nişte momente de-a lungul acestui timp, pentru că fiecare utilizator casnic de net trebuie să avut parte de schimbări la infrastructură sau de provider în ultimii 10 ani. În caz contrar aş vrea să cunosc persoana care şi azi mai foloseşte dial-up-ul.

De câteva zile, oficial, am schimbat felul în care mă conectez acasă la net, adică am renunţat la cablurile ethernet în favoarea reţelei fără fir (wi-fi). De ce atât de târziu când azi (vorba aia) e mai mult decât firesc să ai wireless? Păi deşi am de mai multă vreme şi aparate care recepţionează netul pe wi-fi, nu am considerat că e o necesitate; mai ales că am şi aparate care au ambele posibilităţi de conectare (cu sau fără) şi cum avusesem moştenit cablul, efectiv nu doream renunţ la “cu fir”. Încet-încet au apărut şi alte aparate mai mari şi mai mici care “îşi cereau dreptul” la conectivitate wi-fi, încât m-am trezit că e vremea să renunţ la ele şi la trecutul lor “de glorie”.

Apropo de trecutul meu de utilizator casnic de net, să-l punem puţin în lumină pt. că sunt puştani, adolescenţi care la cum s-au obişnuit cu netul, tind să creadă că a existat dintotdeauna …  Vremea internet-c@fe-urilor nu mai e azi nici pe departe ca acum 10 ani, când neavând net acasă, îţi includeai musai în programul tău şi astfel de vizite.

Îmi amintesc cu drag de prima conexiune la net, de ACASĂ, prin dial-up de la RomTelecom (RT). Era într-o dupămasă de august 2002 şi tocmai îmi luasem un modem intern pe care l-am montat în desktopul de pe-atunci: Intel Celeron la 366 Mhz, uşor upgradat cu hard-disk (hdd) de 20 Gb şi placa video ATI de 8 mb iar RAM .. vreo 64 mb conectat la un monitor oldies de 14 inch care nu avea reglaje digitale. Nu puteam avea altceva decât windows 98 deşi apăruse XP-ul. Cred că cei din generaţia mea n-or să uite aşa uşor sunetul pe care modemul îl făcea la fiecare conectare şi cât de greu era să te conectezi seara între 22 şi 24. Era cel mai antic tip de net: mergea destul de greoi şi erai taxat în funcţie de timpul cât erai conectat. Cu dial-up-ul am ţinut-o vreo 3 ani până au apărut şi pe strada mea furnizorii cu net serios, adică abonament fix, fără limită de trafic şi de timp. Atunci a fost o altă etapă în care am schimbat pe lângă furnizor şi infrastructura. Am abolit modemul dial-up şi la cum mergea netul cel non-stop şi cu abonament fix, nu mai vroiai în vecii-vecilor să te întorci la dial-up. Fac o paranteză: prin 2005 am reuşit să fac prima conexiune fără fir dar nu wi-fi ci cu telefonul mobil legat la computer. A fost incredibil, parcă nici nu eram pregătiţi pentru o asemenea mobilitate. În plus netul de pe tel, mergea la nivel de dial-up şi costa, însă vorba aia: “am făcut-o şi pe asta” (cu un Sony Ericsson T610).

Întorcându-mă la netul “fix”, prin 2008 au început să apară la casa mea sculele încorporate şi cu wi-fi şi aveam deja un laptop şi vestitul Nokia E51: un telefon pe care l-am îndrăgit atât de mult (poate şi din cauză că a fost singurul pe care l-am pierdut într-o excursie la munte). Pe vremea aceea era incredibil de nice să ai wi-fi pe tel, lucruri care azi par aşa de normale şi e firesc pentru că progresul se observă de-a lungul timpului. Trebuia de atunci să mă gândesc la un router wi-fi dar mi se părea scump şi nu ţineam neapărat să mă conectez de acasă pe telefon, iar aparatele cu cablu încă dominau. Totuşi în ultimii ani am tras către terminalele/aparatele care sunt cât mai mobile şi cât mai uşor de luat când pleci undeva. Chiar vorbeam cu un prieten că laptopul cu ecran de 14 sau 15 inch a luat locul “bătrânului” desktop, iar netbook-urile cu ecrane de 10 şi 11 inch, sunt ceea ce erau laptopurile “mari” în urmă cu câţiva ani. Mai mult de atât, în ultimii doi ani smartphone-urile şi tabletele au intrat tot mai serios pe piaţă, încât deja acum e momentul lor şi nu cred că mai este ceva “extraordinar” ca azi să ai un smartphones sau (si) o tabletă pe lângă desktop-ul sau laptopul tău. Dacă eşti un tip(ă) care preferi să te conectezi confortabil din mai multe locaţii, fie că lucrezi ceva, că citeşti sau te destinzi, atunci vei căuta să îţi achiziţionezi un aparat mobil cu ecrane cuprinse între: 3.2, 4,  4.3,  4.8,  5.4,  7,  7.9,  8.9 sau 10 inch.

În acest context reţeaua mea de acasă prin cablu a apus, rămânând la putere doar cablurile principale de reţea  sau de legătură cu “afară-n curte” unde mai stau vara. Într-o vreme eram “mândru” de câte cabluri (de toate felurile ca în poza de mai sus) am putut să înfig în computer. Azi, dacă se poate aş renunţa de tot şi la cablul de alimentare, dar încă mai am reminiscenţe, laptopul fiind conectat (doar) acasă la o tastatură externă, mouse, placa de sunet şi HDD-urile externe.

Am ţinut neapărat să vorbesc despre începuturile netului meu de acasă şi să termin într-o notă elegantă punând accentul pe dispozitivele mobile, pentru a reflecta felul în care a trecut un deceniu pentru mine ca utilizator casnic de internet care între timp a renunţat şi la TV pentru Reţeaua la care nu numai ţi se dă ci la care poţi şi tu să dai ceva, să te exprimi, să îţi alegi sursele de informare, divertisment, la care poţi avea spaţiu de stocare in cloud, ş.a.