Oare de ce … Like?

Nu mă mai arunc în explicaţii ce înseamnă Like-ul de pe Facebook, pentru că se ştie prea bine. Încerc să aştern câteva rânduri despre ce înseamnă pentru mine SINCER faptul de a apăsa acest buton magic. De ce magic? Pentru că în simplitatea lui mi se pare că poate spune multe în funcţie de postare.

Like-ul ne ajută pur şi simplu să ne exprimăm o apreciere, pe care de multe ori poate nu suntem dispuşi s-o dăm în scris în comentarii.  Cred că și “invenţia” Like-ului a făcut Facebook-ul aşa de special şi a contribuit în a-l aduce în prima bancă a reţelelor de social media.

Care e relaţia mea cu Like-ul? Recunosc că sunt destul de generos în a apăsa acest buton, dar o fac în mod natural, din suflet şi fără a aștepta obligaţii. Cred că vi se pare cunoscut obiceiul “schimburilor de like-uri”,  adică: “Dă-mi te rog like că-ţi dau înapoi”. Chestia asta mi se pare cumva ca şi expresia: “Laudă-mă gură ca să-ţi dau o prăjitură” şi în plus “nu e sincer”. Adică eu pe cât de generos sunt, dacă îmi place câtuşi de puţin ceea ce ai postat, o voi face fie de pe comp, fie de pe alte gadgeturi, dar în momentul în care cerşeşti “îmi place-uri”, din reflex mi se aprinde un beculeţ critic şi înainte de a o face, s-ar putea să mă răzgândesc tocmai din cauza acestei atitudini. Sincer nu-mi amintesc să-mi fi propus cineva astfel de schimburi like(ometrice), dar am auzit că se practică. Treaba fiecăruia de altfel, dar dacă în modul nostru de a ne exprima nu suntem “pe bune”, atunci cine suntem noi cu adevărat? Ce ne place până la urmă? Ceea ce vedem sau ceea ce vor alţii să dea bine?

Auzisem şi chestii că … s-au născut supărări între anumiţi prieteni, tocmai pentru că nu “i-a returnat like-ul dragă!” Adică, hai te oblig să LIKE ceea ce am pus indiferent dacă vrei cu adevărat sau nu! Adică, hai mănâncă fie că-ți place sau nu că şi eu am servit la tine! Zâmbet

A? Chestiile de pe paginile de brand-uri gen: “Like şi Share dacă ai iubit vreodată sau dacă ai mâncat şhaorma fără lipie”, mi se par de o aşa proastă imagine încât mă întreb dacă cei care le practică, chiar vor să se înconjoare de “suflete automate” în gândire? Da, normal, că dă bine să ai 109k like-uri, dar oare sunt ele cu adevărat organice, sau jumătate sunt obţinute în mod penibil? De fapt există servicii care pentru 5$ îţi “umflă” în două zile pagina la 100 sau 200k. Şi uite aşa, ajungi să te crezi un om/brand de succes care de fapt “are succes” doar în balonul lui de cristal.

Mi se par triste postările în care vezi doar un like, al celor care au postat. Unii m-ar putea contrazice, invocând un argument de întărire de genul: “da, apăs like pentru a susţine ferm ceea ce ai postat”. Totuşi cred că o chestie pe care vreo s-o împărtăşeşti, o apreciezi din start prin însuşi faptul că o arăţi mai departe, deci oare chiar mai este nevoie în cazul acesta să apeşi butonul? Altfel apar contradicţii şi cred că e bine ca ideile să fie clare (îmi place, deci arăt şi altora; nu-mi place, nu arăt sau … nu-mi place, hai că arăt şi le transmit că nu-i ok, dar atunci ar fi culmea să mai dai şi like).

Am mai observat ca sunt şi postări la unii în care se strâng puţine like-uri (câteva din partea celor apropiaţi). Nu e nimic critic în asta, atâta vreme cât iniţiativa vine în mod natural de la acele persoane fără a le sugera explicit asta. Daca m-aş întâlni cu un astfel de fenomen, cu timpul aş fi tot mai nemotivat şi mă voi întreba de ce nu reuşesc să depăşesc bariera de like-uri şi dincolo de cei foarte apropiaţi. De ce nu primesc un feedback le ceea ce vreau să arăt lumii de fapt? La postările mele, recunosc că în marea majoritate, prietenii (când simt ei) şi unele cunoştinţe apreciază frecvent, însă nu mi se pare aşa de uşor ca să treci de această barieră frecvent. Vă mulţumesc pentru că o faceţi în mod natural indiferent dacă vă dau sau nu like-uri.

Nu fac aluzie la nimeni personal ci doar simt nevoia să-mi exprim părerea, în urma a ceea ce am tot observat pe Facebook de-a lungul acestor ani. Fiecare are dispoziţia şi libertatea de a se promova cum crede mai bine, dar cred că fiecare este un izvor nesecat de el însuşi care îşi poate da drumul “la robinetul creativ interior” dacă tot vrea să împărtășească ceva cu lumea şi apoi se vede câte aprecieri sincere şi naturale se strânge. Asta înseamnă a gândi măcar puţin postarea respectivă; un pic de muncă şi creativitate, apoi la cules de roade.

Probabil pe acest subiect e posibil să mai scriu și în viitor.

Anunțuri

Un gând despre „Oare de ce … Like?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s