Pentru pasiuni plătesc cu plăcere

Când te prinde o pasiune mai ales care implică şi o anumită muncă, înţelegi de ce acel creator de conţinut (artist, formaţie, pictor, fotograf, scriitor … ), merită susţinere. Pe lângă fotografie, îmi place muzica (s-o ascult desigur). Mă inspiră, relaxează, îmi dă mereu tonul stării de spirit efectiv. Nici nu-mi pot închipui viaţa fără muzică.

Încă din liceu când m-a lovit o plăcere mai acută pentru music, în special noutăţile de pe-atunci, nu ezitam nicio clipă să-mi cumpăr casetele neoriginale care se găseau pe piaţă. Cele de la Music Box se auzeau ok şi aveau hârtie de calitate. Mai prindeam şi câte o înregistrare de la radio sau de pe alte casete dar îmi plăcea să mi le cumpăr. Pe atunci în România controlul legii dreptului de autor parcă nu era ca azi, adică se pirata mai fără limite. Tot prin liceu m-a lovit pasiunea pentru o formaţie de calitate faţă noutăţile dance pe care le ascultam: Roxette-ul. Am înregistrat şi cumpărat tot ce am prins, privind discografia lor. Tocmai cumpărasem de la un prieten, albumul Crash! Boom! Bang! original pe CD, ceea ce era pe atunci inedit pentru mine. Nici nu aveam aparat de ascultat cd-uri dar mă simţeam aşa de special că am luat un produs original cu trupa mea preferată. Era prima formă de contribuţie financiară mai mult simbolică “la mâna a şaptea”, către o formaţie străină. Ulterior mi-am luat şi o casetă originală tot cu Roxette pe care am ascultat-o până i s-a tocit banda şi s-a dus scrisul de pe ea, dar încă se mai auzea bine. În câţiva ani aparatele de ascultat cd-uri, au devenit mai accesibile şi deja ascultam trupa favorită şi piesele în general pe cd-uri, însă nu exista o formare a ideii şi conştiinţei de a avea produsul original. Înafară de muzica românească pe care o găseai mai uşor şi accesibilă ca preţ, restu’ muzicii străine pe lângă că se găsea greu, era mult mai scumpă dar exista piaţa neagră (cd-urile din Bulgaria) care-ţi oferea alternativa ieftină. Netul nu era aşa de puternic încât să-ţi permiţi “luxul” de pe torente.  Deja în era cd-urilor nu “mă mai omoram” atâta după muzică în sensul de a o achiziţiona, cum am făcut cu casetele de am ajuns să am o grămadă mare de ele.

A venit şi vremea “netului puternic” şi dintr-o dată ne-am trezit în faţa altor ispite strong: posibilitatea de a-ţi descărca de pe torente şi de la alţi utilizatori aproape ce vrei! De la clasicele casete de care te bucurai când prindeai una cu muzici bine selectate, deja aveai acces căcălău la mp3-uri. Cu toate acestea … sincer nu era aşa de ok, chiar dacă puteai descărca “la liber” pentru inima ta de exemplu. Era un “liber” aşa de nesănătos pe termen lung şi not fair play pentru adevărata piaţă muzicală. Mă simţeam câteodată ca un ipocrit uşor sadic, căruia nu-i pasă de faptul că muzica pe care o ascultam cu plăcere, s-a muncit la ea şi că ulciorul nu poate merge de multe ori la apă, mai mult din punct de vedere personal, legat de ceea ce-mi place să preţuiesc. Chiar dacă în ultimii ani am auzit de amenzi şi confiscări de echipamente hardware la cei care au făcut download-uri, în special în scopuri comerciale (operaţiunea Gramofonul îmi tot rămâne în minte ca fiind cea mai cunoscută), şi azi tacit te mai poţi servi ilegal de câte un calup de conţinut audio, însă eşti eligibil să pici de şase chiar dacă îl iei “decât” pentru tine să zicem.

Între timp “în era netului puternic” au apărut servicii-abonament de muzică streaming unde poţi asculta şi organiza muzica legal. Mai mult de atât, aceste servicii au contracte cu casele de discuri şi aşa ştii că “eşti pe drumul cel bun” susţinând pe cei care au creat muzica de care te bucuri. E în fond o chestie de principiu şi bun simţ, de susţinere şi civilizaţie faptul de a plăti un astfel de serviciu. Ştiu că situaţia la noi din punct de vedere economic nu e roz dar cu această mentalitate riscăm să nu ne mai permitem nimic şi să avem tendinţa furtului de acolo unde ştii că “nu ţi se face nimic deocamdată”. Cred că fiecare e în stare să producă nişte bănuţi în aşa fel încât să-şi permită şi anumite plăceri pe lângă utilităţi. Menţionez două servicii de muzică-streaming bune de folosit: Zonga şi Deezer. Despre avantajele acestora a scris fain Alexandru Negrea (şi nu numai el), deci nu le mai repet. Bine, ştiu că există şi imbatabilul Youtube, alternativa gratuită, însă există diferenţe de organizare, mobilitate şi chiar calitate a conţinutului.

Aşa cum plătesc fără probleme unele servicii utile (curent, telefon, gaz) de ce n-aş plăti şi pentru astfel servicii, dacă sunt pentru a susţine şi vreau să am un minim de contribuţie la munca artiştilor pe care-i ascult?  S-a tot vorbit demult de tendinţa serviciilor plătite în general şi ne place sau nu, într-acolo ne îndreptăm pentru că, banul “e arbitrul” care dictează diferenţa de calitate în primul rând.

E de fapt o alegere personală pe care îmi place s-o împărtăşesc aici pe blog; o alegere prin care simt că am dat o dimensiune responsabilă şi matură unei pasiuni: aceea de a-mi procura şi organiza muzica, simplu, eficient şi exclusiv pe căi legale.

 casete originale

Anunțuri

3 gânduri despre „Pentru pasiuni plătesc cu plăcere

  1. Poate modul în care scri, sau titlul “articolului” m-a facut sa-ți citesc creția însă trebuie să recunosc că pasiunea ta pentru scris se vede din primele rânduri.

    Și apropo de muzică.. da, nici mintea mea nu poate concepe o lume, fară stropul acela de viața, fara multele stări provocate de ceea ce noi numim “ muzică ”.

  2. Multumesc Elisa! Mi-ai dat putin curaj ca am momente in care sunt in pana de a asterne si cateva idei pentru vreo postare pe blog. Spor si tie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s