Povestea celei mai bune fotografii a mea din 2015

Prin 2004 mi-am dat seama că îmi place fotografia ceva mai mult decât doar (de) a avea poze de amintire. De atunci, pasiunea a crescut prin deschiderea mea de a comunica felul cum văd lumea prin intermediul acestei arte şi prin exerciţiu, prin practică. Am tot amânat posibilitatea de a urma vreo şcoală de fotografie, rămânând şi azi la stadiul de fotograf amator (entuziast) care n-a făcut nici măcar vreun curs specializat.

În al unsprezecelea an de pasiune am decis să fac mai mult şi mi-am propus să încerc provocarea de a dedica timp zilnic fotografiei prin proiectul http://365picoftheday2015.tumblr.com/ . Voiam să am în cadrul acestui proiect fotografii atât din ţară cât şi din străinătate. Îmi doream să revin la Roma, acolo unde am mai fost de două ori, pentru a completa un portofoliu foto frumos şi de a mă revedea cu un prieten vechi cu care m-am cunoscut exact în anul în care a început să-mi placă fotografia.

Mă gândeam că fotografiile pe care le voi face în „Cetatea Eternă” nu vor fi numai pentru exerciţiul zilnic la care m-am angajat pe 2015 ci şi pentru vreo viitoare expoziţie fotografică şi – de ce nu – şi pentru a participa la anumite concursuri, pentru că a te înscrie la un concurs deja e un prim câştig. Dacă ajungi să iei locul I devine un ideal care se poate înscrie cu succes în portofoliul tău fotograf.

Oricine ajunge la Roma, consider că neapărat trebuie să viziteze şi Muzeele Vaticane. După opt ani de zile de la prima vizită acolo, mi se făcuse dor de acele spaţii încărcate de artă şi de istorie. Am fotografiat şi atunci în 2009 dar eram la alt nivel atât tehnic cât şi artistic. Aşadar, acum a doua oară, mi-am rezervat o zi special pentru vizitarea acestor muzee. La un moment dat parcurgând galeriile se ajunge în Capela Sixtină unde fotografiatul este strict interzis. Cu toate acestea, majoritatea turiştilor pozează pe ascuns căci … „cine ştie când mai ajung acolo?”. Puteam să fac şi eu atât în 2009 cât şi în 2015 vreo două-trei fotografii, dar pe atunci, înainte de a intra în capelă, punându-mi aparatul în geantă am gândit cam aşa: „Sunt un fotograf chiar dacă sunt entuziast, care vreau să respect interdicţia de a face poze acolo, în acel spaţiu. Cred că am fotografiat suficient în celalate spaţii ale muzeelor încât să am, cel puţin, câteva fotografii care vor conta într-un viitor oarecare”. După ieşirea din Capela Sixtină, am coborât pe faimoasa Scară Bramante care este scara de ieşire. Eram destul de obosit după o zi cu multe fotografii, dar lumina şi atmosfera acelor clipe mi-a dat un impuls de a mai încerca să surprind câteva cadre. Am uitat de oboseală pentru moment şi am fotografiat, mai întâi de sus, apoi pe la mijlocul scării şi de jos. Mă gândeam că una din poze va intra şi în proiectul meu cu „poza zilei”. Când am tras linie, aveam de ales pentru acea zi din multe fotografii frumoase, una care să fie „cea câştigătoare”. Am ales tot cu scara Bramate dar luată de jos, cu focusare mai mult pe partea arhitecturală. De fapt acea scară Bramante de după vizitarea Capelei sixtine, avea să-mi aducă premiul cel mare în 2016 din partea Nikon România: superbul DSLR Nikon D500. Această fotografie care a ieşit pe locul 1, este pentru mine un rezultat frumos şi o recunoaştere a multor ani de exersare a pasiunii foto. În spatele acestei fotografii stau multe (aş îndrăzni să spun, foarte multe) cadre luate de-a lungul acestor 12 ani cu diverse aparate de la „săpuniere” şi telefoane mobile, la bridge-uri şi DSLR-uri. „Bătrânul” Nikon D90 – aparatul meu de atunci cu care am realizat fotografia câştigătoare – a fost o unealtă în mâna mea cu care am reuşit să mă exprim excelent, din punct de vedere vizual.

Am făcut multe fotografii în excursia de la Roma din 2015 şi am ales să nu le împărtăşesc pe toate deodată ci treptat-treptat. Aşa s-a întâmplat şi cu fotografia propusă pentru concursul „Cea mai buna fotografie a ta din 2015” cu care m-am înscris cam pe la sfârşitul lunii martie 2016. Mi-a plăcut interpretarea juriului privind această fotografie. Redau interpretarea lor:

„Scara Bramante de la iesirea din Muzeele Vaticanului este o imagine clasica, întâlnită in portofoliul multor fotografi. Ne-a placut insa la fotografia lui Raimondo Mario atmosfera creata de lumina ce traverseaza toate palierele scarii, care completeaza si accentueaza spirala compozitiei, conducand privirea in cadru. Cele doua personaje, un baiat si o fata care s-au oprit pentru un instantaneu, creaza povestea acestei fotografii si totodata echilibreaza compozitia, permitand ochiului sa se opreasca din curgerea infinita indusa de dubla spirala. Felicitari!”

Mulţumesc tuturor celor care le-a plăcut propunerea poveştii mele „scrisă cu lumină”. Intenţionez să mai vizitez – pentru mine – „acea scară cu noroc” a Muzeelor Vaticane şi să surprind alte cadre noi cu unealta pe care am câştigat-o, datorită acelui peisaj.

Un articol despre câştigarea premiului de către mine a apărut şi în ediţia online a săptămânalului local „Cetăţeanul” din 27 aprilie 2016: http://cetateanul.ro/un-lugojean-a-castigat-marele-premiu-al-concursului-cea-mai-buna-fotografie-a-ta-in-2015-organizat-de-nikonisti-ro_149804.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s