Ziua recunoştinţei

Ne place şi, de altfel, e util sa ne măsuram timpul. De ce? Nu cred că are rost vreo explicație. Progresul istoriei omenirii este un bun răspuns la întrebarea de mai sus. Când măsurăm, lucrurile ies mai cu precizie. La fel cred că e şi cu timpul. Bine măsurat, poate da rezultate frumoase.

Din nou, a sosit acea zi în care conștientizez mai mult că nu sunt dintotdeauna (şi pentru totdeauna) în această viaţă. E o zi a recunoşţinţei, cum îmi place să o denumesc. E ziua în care, Dumnezeu, prin ai mei părinți, m-au adus pe lume. Dacă privesc în urmă, pot spune că nu-mi pare rău de felul în care mi-am măsurat timpul.

Gânduri, în această zi de sărbătoare personală? Da, gânduri sincere de mulţumire şi recunoştinţă, lui Dumnezeu, părinţilor mei şi tuturor celor dragi!

În altă ordine de idei, continui să visez şi să muncesc cu speranță la visele mele. Am observat că dacă reușim să avem grijă de partea noastră interioară, vârsta nu ne va afecta modul de a trăi frumos şi nici societatea nu ne va percepe ca fiind „depășiți”.

Daca vom avea încredere în noi şi vom şti să ne acceptam, atunci „pensionarea psihică” e departe. Cred că dacă avem grijă de noi, timpul, universul şi, nu în ultimul rând, Dumnezeu, ne vor „recompensa” cu o viață trăită frumos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s