Papa Francisc în România: amintiri „ude” dar frumoase

Am avut fericita ocazie să particip şi în urmă cu 20 de ani la prima vizită a unui suveran pontif în România, Papa Ioan Paul al II-lea, la Bucureşti. Pe atunci eram student în anul I la facultatea de teologie din Blaj. Am rămas cu amintiri de neuitat şi cu câteva fotografii developate de pe filmul unui coleg de an.

De data aceasta, am participat tot ca student, la propunerea Universităţii „Santa Croce” din Roma, facultatea de comunicaţii sociale instituţionale, alături de alţi doi colegi, într-o  experienţă de voluntariat (de presă), pe lângă comisia de pregătire din partea Bisericii Catolice, sectorul massmedia.

Fiecare am avut contribuţii diferite pe durata acestei vizite. Contribuţia mea, s-a împletit şi de această dată cu pasiunea pentru fotografie. La propunerea biroului de presă al Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureşti, am făcut parte dintr-o echipă de fotografi şi videografi, pe durata vizitei Papei la Bucureşti. Astfel am fotografiat în zonele din Piaţa Revoluţiei, Ateneu, apoi Strada G-ral Berthelot, Luterană, Calea Victoriei şi zona din faţa Catedralei Romano-Catolice. Desigur, am fost foarte bine controlat, la fiecare punct de intrare. Când am fost super-controlat la al doilea punct, mi-au spus: „să faci poze frumoase!” Ce mi-a mai plăcut încurajarea SPP-iştilor! De parcă ar fi vrut să-mi spună: Raimi dragă … noi îţi urmărim activitatea foto, dar că acum trebuie să te „controlăm bine” căci aşa ne cere protocolul. Mergi şi fă calumea ceea ce ai de făcut!

Nu am avut acces în catedrala „Sfântul Iosif”. Ca voluntar am parcurs în acea jumătate de zi, prin rotaţie, toate zonele amintite (cu controalele amănunţite de rigoare), apoi, când am ajuns pentru a doua oară, în zona Pieţei Revoluţiei, mi-am găsit un loc strategic numai bun pentru a-l surprinde pe Papa Francisc. Între timp, „norii cei serioşi” au luat locul norişorilor care cam acopereau oricum soarele şi cerul în general, încât mi-am şi spus: o, o! Dacă scăpăm fără ploaie, va fi într-adevăr un miracol. Efectiv a trebuit să îmi fac altă schemă de reglaje manuale, la timpi de expunere şi ISO. De fapt era deja un miracol că nu plouase până atunci la ora 7 deşi s-au anunţat ploi serioase, încă de la 3. Măcar eram pregătit cu fâş anti ploaie şi o husă de protecţie pentru aparat. Aveam protecţie şi pentru rucsac.

Momentul cel mai intens, a fostdupă terminarea Sfintei Liturghii de la Catedrală, când Papa urma să treacă şi prin Piaţă. Înainte de a veni, a început o primă rafală de ploaie, dinaia „cu stropi mari”, dar s-a oprit în momentul când Papa ne-a vizitat. Am putut să fac vreo câteva fotografii bunicele, dar nu aşa cum mă aşteptam să prind vreo imagine-viral, căci, de ce să nu recunosc, visam la aşa ceva: o imagine iconică în care să-l surprind pe urmaşul Sfântului Petru, în ţara mea de origine.

N-a fost să am parte de acea imagine iconică, dar imediat după ce a plecat Papa de la noi, a continuat seria a doua de ploaie, de data asta mai intensă. În acel moment aveam imediat de ales între a introduce camera în rucsac sau să fac nişte poze cu expresiile de pe chipurile celor pe la care tocmai a trecut Papa! Într-o fracţiune de secundă, am decis că: acestea vor fi de fapt imaginile mele iconice: de a surprinde instantanee cu oameni atât de fericiţi, încât nici nu mai contează că stropii mari reuşesc să le mototolească pelerinele lor „firave, ca de pungă”. Acesta a fost miracolul, dacă vreţi, ceea ce am văzut şi am simţit, acolo împreună cu toţii după vizita LUI! Nu sunt încă aşa de priceput să aşez exact în cuvinte aceste emoţii plăcute, dar mă ajut de partea vizuală, adică de ceea ce am privit şi am reuşit să „conserv” cu „maşina de captat clipe”. Ca o surpriză, lângă mine apăruse  Dorina o credincioasă din oraşul meu natal, care a venit împreună cu soţul ei; erau aşa de fericiţi că au reuşit să ajungă la acest eveniment. Ultima fotografie din acest fotoreportaj e cu ei.

Acum că am rămas cu amintiri frumoase, nu ne rămâne decât să reflectăm la „chestii” pe care Papa Francisc ni le-a spus, aşa mai cu „bătaie lungă”. Nu dezvolt aici că sigur aţi citit atât discursurile cât şi alte articole de opinie şi comentarii. Las, în final, un gând preluat din Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale din 2018, o frază rostită de Sanctitatea Sa, la întâlnirea de la Iaşi:  „credința nu se transmite doar prin cuvinte, ci și cu gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor noastre, ale bunicilor noastre; cu gustul lucrurilor pe care le-am învățat acasă, într-un mod simplu și genuin. Acolo unde este mult zgomot, să știm să ascultăm; unde este confuzie, să știm să inspirăm armonie; unde totul se îmbracă în ambiguitate, să putem aduce claritate; unde este excluziune, să aducem împărtășire; în mijlocul senzaționalismului, în mijlocul mesajelor și veștilor rapide, să avem grijă de integritatea celorlalți; în mijlocul agresivității, să dăm precedență păcii; în mijlocul falsității, să aducem adevărul; în toate, în toate să privilegiem deschiderea drumurilor ce ne fac să simțim apartenența noastră ca fii și ca frați”.

Reclame

Un gând despre „Papa Francisc în România: amintiri „ude” dar frumoase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s